Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Ion Agârbiceanu a debutat în 1899, imediat după terminarea liceului la Blaj, dar s-a afirmat literar la Budapesta, în revista românească «Luceafărul» a lui O. Tăzlăoanu. În capitala ungară din Imperiu urmează mai întâi «Teologia», apoi «Literele», pe care le abandonează. Colaborează la «Familia» din Oradea, intră apoi și în cercurile sămănătoriste și poporaniste de peste munți. Ion Agârbiceanu e hirotonit preot în 1906, în comuna Bucium-Șasa din Apuseni, când debutează și în volum («De la țară»). A fost, într-un fel, replica greco-catolică și ardeleană a preotului ortodox și scriitorului muntean Gala Galaction (cu care era congener)”, sesiza criticul și istoricul literar Paul Cernat într-un crochiu închinat lui Ion Agârbiceanu.
Manist, averescan, scriitor de vitrină în comunism
În continuare, pe traseul critic stabilit de profesorul Paul Cernat: „Membru al Partidului Național Român, implicat în mișcarea unionistă, Agârbiceanu a dus o existență palpitantă între 1916 și 1918 (când plănuia să emigreze în SUA, via Rusia). Demnitar după primul război, când îndeplinește funcții importante și pe linie clericală, Ion devine - în 1927, după formarea PNȚ - din «manist», «averescan». Publicist activ, director, din 1938, al ziarului «Tribuna», ostil mișcărilor de extremă dreaptă, s-a retras la Sibiu în anii ocupației horthyste”, mai puncta istoricul literar Paul Cernat. Mai mult: „După instaurarea regimului comunist, Ion Agârbiceanu a intrat o vreme într-un con de umbră, apoi a fost recuperat la vârf de sistem ca scriitor «de vitrină». Literat prodigios, a publicat cu începere din 1906 zeci de volume de povestiri și nuvele din lumea satului transilvănean de munte (dar nu numai)”.
Primul care a scris despre „băieși”
Aprofundat: „Piese ca «Luminița», «Popa Man», «Moartea clopotarului», «Vechi pădurari», «Vâlva băilor», «Vedenia», «Jandarmul», «Fefeleaga» se numără printre capodoperele sale. Dincolo de aparentul ruralism tradițional, preotul-scriitor e un excelent observator moral (nu moralizator), atent deopotrivă la dramele indivizilor și ale comunității, un prozator acut al «demoniei» existențiale și al irumperii sacrului în cotidian. Povestirile, bine scrise și conduse cu mână sigură, au rezolvări surprinzătoare, dramatice și, laolaltă, dau imaginea unei lumi vechi, aspre și nemiloase”. Mai departe: „Ion Agârbiceanu a fost și unul dintre primii (dacă nu primul) scriitor român care a abordat lumea și viața minerilor (băieșilor). Devenită celebră prin canonizare școlară, «Fefeleaga» a fost acuzată abuziv (ca să nu spun mai mult) după 1990 de manipulare didactică în contul propagandei ceaușiste, prin teza exploatării rurale a femeii”.
Moralizator și ironic în romane
Cât despre romancierul Agârbiceanu? „Dintre numeroasele sale romane - aprecia Cernat -, rezistă cel mai bine timpului «Arhanghelii», «Strigoiul» și «Faraonii». De un realism dur, bazate pe conflicte puternice, ele valorifică subtil, cu economie de mijloace, și filonul folcloric. Uneori moralizatoare și pamfletare, «Legea Trupului. Povestea unei vieți», «Legea minții. Povestea altei vieți», «Căsnicia lui Ludovic Petrescu», «Biruința», «Vâltoarea», «Răbojul lui Sf. Petre», «Domnișoara Ana», «Pustnicul și ucenicul său», «Licean… odinioară» sunt ignorate azi, nu întotdeauna pe drept, iar «Sectarii» merită o soartă mai bună”.
Citește pe Antena3.ro
Victimă a prejudecăților modernist-citadine
Printre ultimele acuarele: „Memorialist asiduu («Amintiri», «Vremuri și oameni» etc.), Agârbiceanu a alcătuit și câteva volume de predici. S-a spus adesea că proza lui ardeleană face legătura între Slavici și Rebreanu - l-aș adăuga printre «rudele de sânge literar» și pe Pavel Dan din «Urcan bătrânul»”. Concluzia: „Ion Agârbiceanu a fost un mare prozator mai ales în genul scurt, dar și o victimă a prejudecăților modernist-citadine, neapreciat la adevărata valoare. Acreditat în anii 1960-1970 prin monografiile lui Mircea Zaciu sau Cornel Regman, preotul-scriitor a fost neglijat în ultimele decenii. Recitirea lui se impune, ca și reconsiderarea la vârf”.
Fiul său a proiectat primul laser cu gaz din România
Ion Agârbiceanu a avut un urmaș care i-a făcut cinste. Născut în satul Bucium-Șasa (unde părintele său fusese numit preot) la 6 ianuarie 1907, Ion I. Agârbiceanu a fost un fizician renumit. A urmat studii superioare la Institutul Electrotehnic din București (1925-1929), apoi la Facultatea de Științe din Paris, unde și-a luat doctoratul (1934) cu o lucrare elaborată sub conducerea lui A. Cotton. Teza sa de doctorat - „Recherche sur le spectre de fluorescence et d’absorption des vapeurs de Iodine” - a rămas până astăzi o lucrare de referință în domeniu. În 1948, Ion era angajat profesor universitar la Institutul de Petrol și Gaze din București, iar trei ani mai târziu preda la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității București. Transferat la Institutul Politehnic, a deținut, în perioada 1955-1971, funcția de șef al Catedrei de Fizică I.
Densități enorme de radiație pe suprafețe foarte mici
În 1956, prof. dr. Ion I. Agârbiceanu organiza exemplar, la Institutul de Fizică Atomică din Capitală, laboratorul de „Metode Optice în Fizica Nucleară”, în cadrul căruia s-au realizat numeroase cercetări privind structurile atomice hiperfine și izotopice, rezonanța magnetooptică și păturile subțiri dielectrice. Tot aici a fost creat, sub conducerea sa, primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiație infraroșie din România. Prin focalizarea fasciculului luminos produs de laserul monocromatic se obțineau densități enorme de radiație pe suprafețe foarte mici. Din păcate, Ion I. Agârbiceanu s-a stins din viață la doar 64 de ani.
De la Boariu la Agârbiceanu
Fiu de pădurar din tată-n fiu, Ion Agârbiceanu a moștenit nu doar dragostea pentru povești a bunicului, ci și porecla sa. Născut în satul Agârbiciu, așezare crescută de-a lungul liniei ferate dintre Copșa Mică și Sibiu, Vasile Boariu, odată strămutat în satul Cenade, a fost alintat de noii vecini „Agârbiceanu”. Porecla s-a transmis urmașilor și a fost adoptată oficial de tatăl lui Ion, viitorul scriitor și preot.
Începuturi scriitoricești la Blaj
În ultimii ani de liceu, Ion Agârbiceanu s-a afirmat cu încercări de poezie la societatea de lectură a elevilor, iar în foiletonul ziarului „Unirea” din Blaj, la sfârşitul clasei a VII-a, i s-au publicat primele versuri. În acelaşi ziar, în aprilie 1900, a debutat cu schița „În postul Paștelui”. În același an, îndeplinind cea mai arzătoare dorință a mamei, Agârbiceanu s-a înscris la Seminarul Teologic al Universității din Budapesta, ale cărui cursuri le-a urmat (cu unele întreruperi) până în 1904, când a obținut „absolutoriul”.
Pseudonime: Alfius și Potcoavă
În primul deceniu al secolului al XX-lea, Ion Agârbiceanu a trimis constant versuri și povestiri în redacția „Unirii”. În aceeași perioadă a mai colaborat la publicațiile „Familia”, „Tribuna”, „Tribuna literară” și „Sămănătorul”, unde și-a semnat textele cu pseudonimul Alfius. Schițele satirice și umoristice propuse ziarului „Drapelul” din Lugoj au văzut lumina tiparului sub supranumele Potcoavă.
„Cancelist” la Mitropolie
În toamna anului 1905, Ion Agârbiceanu și-a încercat norocul la Facultatea de Litere din Budapesta (secția de limbi clasice), dar a renunțat la cursuri după doar câteva luni. A acceptat în schimb, pentru o perioadă la fel de scurtă, funcția de „cancelist” la Mitropolia din Blaj. Spre sfârșitul lui 1905 a avut bucuria să-și vadă publicată (în „Luceafărul”) prima culegere de schițe și povestiri, intitulată „De la țară”.
În rândul nemuritorilor
Scriitor, ziarist și prozator de prestigiu în epocă, adept al sămănătorismului, continuator al Școlii Ardelene, parlamentar, protopop unit al Clujului, Ion Agârbiceanu a devenit, în 1955, (și) membru plin al Academiei Române.
140 de ani s-au împlinit pe 12 noiembrie 2022 de la nașterea preotului-scriitor Ion Agârbiceanu.
„Dincolo de aparentul ruralism tradițional, Agârbiceanu e un excelent observator moral (nu moralizator), atent deopotrivă la dramele indivizilor și ale comunității, un prozator acut al «demoniei» existențiale și al irumperii sacrului în cotidian”, Paul Cernat, critic literar
„Ion Agârbiceanu a fost, într-un fel, replica greco-catolică și ardeleană a preotului ortodox și scriitorului muntean Gala Galaction”, Paul Cernat, critic literar
„Literatura, ca orice artă, descoperă viața”, Ion Agârbiceanu
„Omul, pe orice drum ar porni, ar vrea să cuprindă infinitul”, Ion Agârbiceanu
