“Acum ori niciodata”. Acum! Ori... Niciodata?

14 mai, ora 20:00, Teatrul National, Sala Pictura

Trei fosti chelneri – maximum sefi (?) de sala – convertiti peste noapte in jurati isi permit arogante si comportament mitocanesc intr-un show televizat la o ora de maxima audienta doar pentru ca lumea vrea sa vada cum de jos se ajunge sus si mai esti si bine platit pentru asta. Asa da bine, asta e modelul. Buuun. Tot la televizor, niste fete – foste (sau/si actuale) dame de companie - ne dau lectii de viata din varful unor foste buze naturale, de la inaltimea unor sani (oare?) umflati cu ce-a mai descoperit specialistul in chirurgie estetica. Poti sa te amuzi sau sa te revolti. Ca uite cine e luat/a drept model. Ca uite cine serveste drept exemplu de cum se reuseste in cariera. Preferam – din moliciunea fotoliului si a papucilor - sa ne uitam si sa facem haz de necaz decat sa dam un telefon indignat la postul tv cu pricina si sa ne spunem pasul. Alte exemple de pe micul ecran? Stop! Sa nu cadem in derizoriu. Televizoru-i televizor, cu modelele si cliseele lui cu tot, viata personala-i viata personala, asa cum e ea.

Noua nu ni se pot intampla dintr-astea, pentru ca - nu-i asa? - avem o familie-model. Mai bine mergem la teatru. Acolo – dincolo de faptul ca e un mediu select – nu ne putem astepta sa dam nas in nas cu propriile himere. Ororile sunt doar la teveu si, oricum, nu ni se intampla tocmai noua...

Subiectul e simplu. Simplu de recunoscut, vreau sa spun. Pe asta a mizat, pesemne, si dramaturgul contemporan rus Valentin Krasnogorov atunci cand a acris piesa “Acum ori niciodata”. Sotul si sotia isi aniverseaza casatoria, asa cum ii sade bine unei familii decente. Intr-un cadru intim, la ei acasa. Invitati de onoare, “cea mai buna prietena” a sotiei si “cel mai bun prieten” al sotului. Totul pare in regula. Pare. Sotii pare ca se iubesc. Pentru ca dincolo de aparente se desfasoara totul. Sotia se iubeste cu “prietenul adevarat” al sotului”, sotul traieste cu “prietena adevarata” a sotiei. Sotia vrea sa divorteze si sa se marite degraba cu amantul, care n-are niciun chef de a doua casatorie. A doua? Da. Pentru ca amantul a mai fost insurat. A fost, ce mare branza? Da, dar cu cine? Ei bine, exact cu juna care il ravneste pe sot. Prietena “cea mai buna” a consoartei, deh. O scorpie, un sloi de gheata, spune fostul ei sot. O parere total opusa are despre ea actualul ei iubit, sotul sotiei care-si celebreaza “fericitul”mariaj alaturi de amant/amanta. Nimeni nu banuieste adevaratele relatii in care se zbate fiecare ca-ntr-o panza de paianjen. Sotii n-au curaj sa-si spuna adevarul in fata. Prefera sa se minta frumos pana cand celalalt o lua taurul de coarne. Care celalat? Sotul sau amantul? Sau poate ea s-a saturat si face prima un pas in afara cercului. Care ea? Sotia sau amanta? Sotul se gandeste ca, odata liber, nu s-ar recasatori, pentru ca: “Uite ce-ti voi spune eu: o căsătorie fericită e o iluzie optică. Dintr-o parte ti se pare că e bine, dar din interior constati că nu e de fapt nimic bine. Si nici nu poate fi. Doar că unii ascund asta mai bine decât altii”. Si, oricum, prea mult bine naste plictiseala: „Văd de exemplu pe stradă o femeie tânără, frumoasă, luminoasă, o privesc si mă topesc tot, dar în acelasi timp mă gândesc: oare si de asta s-a săturat deja cineva?”. Sotia, in schimb, se gandeste ca odata scapata de sub jugul actualei casnicii, sa se marite cu amantul. Nu-i place singuratatea, s-a obisnuit sa aiba un statut, doar familia e celula de baza a societatii, nu? Nici cei doi excentrici cercului marital nu-s mai prejos. Amantul n-o vrea de sotie pe nevasta prietenului, iubita sotului abia asteabta sa-l ia de barbat. Dar nimeni nu face nimic. Se uita ca la televizor la propriile vieti si – interior – se arata cu degetul unul pe celalalt. Uitand ca cine arata cu degetul spre cineva indreapta trei degete catre sine insusi. Consumatori pasivi ai propriilor drame. Fosta mare iubire a devenit prin vreme dusmanul de moarte. Dar nu noi suntem vinovatii, pentru ca „l'enfer c'est les autres”...

Daca v-am speriat un pic, nu asta a fost scopul. Nici pe departe. Piesa lui Krasnogorov, desi amara, e totusi o comedie. Spectatorii rad. Replicile pline de umor starnesc hohote spontane. „Multa lume <fericita> in sala!”, imi sopteste, la vizionare, prietena din dreapta. Fericita-nefericita, tipologiile si – poate – circumstantele au fost recunoscute. Pentru ca teatrul e oglinda vietii. E viata, cu toate ale ei.

Unul dintre cei mai talentati actori romani, Mihai Constantin, semneaza, de asta data, regia acestui spectacol, dovedind maiestrie si subtilitate in rezolvarea scenelor si in „dirijarea” unei echipe de actori demne de toate aplauzele: Mirela Oprisor – Sotia, Serban Pavlu – Sotul, Nicoleta Lefter – Prietena, Gigi Ifrim – Prietenul.

Asteptati-va la un spectacol scris si jucat in cheie comica despre iubire, conventii, familie, divort, frica, (ne)rabdare, inertie, pofta de a o lua de la capat, lehamite. Viata noastra, cea de toate zilele. Si nu ziceti niciodata „niciodata”, pentru ca (t)i se poate intampla oricui. Spuneti mai bine: Acum! Ori... Niciodata?

Daca v-am facut curiosi, puteti vedea acest spectacol – o productie a ON STAGE - pe 14, respectiv 29 mai, de la ora 20.00, la Sala Pictura a TNB.