O viaţă pustiită poate provoca scânteia ce declanşează un război adevărat. Despre vieţi pustiite din Balcani - Sud-Estul Europei -, unde s-a născut, scria la începutul anilor '90 tânărul dramaturg macedonean Dejan Dukovski în piesa “Butoiul cu pulbere”. Avea în jur de 25 de ani. A folosit ca pretext această figură de stil, atrăgând atenţia asupra fiinţei umane demoralizate. Deci nu e despre război, deşi asemenea acţiuni prezentate de autor au loc şi în vreme de război şi au avut loc şi în vremea acelor conflicte dintre ţările ce au format înainte Iugoslavia. Iar piesa lui Dukovski rezistă şi se montează şi astăzi.
A ales-o şi regizorul Felix Alexa şi a pus-o în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti. A extras fragilitatea fiinţei umane, dincolo de violenţa etichetată. A scos în evidenţă deci frica şi descumpănirea, laşitatea şi cinismul. E ca şi cum sufletul omului ar fi într-o criză perpetuă. Cineva îl domină. Deznădejdea!
Şi te întrebi: ce mai înseamnă viaţa omului,
dacă în jur e conflict (indiferent ce fel de conflict)? Inima se împietreşte iar mintea e capabilă de orice!
Pe aceste lucruri a mizat Felix Alexa, diriguind echipa de actori. Totuşi, violenţa din piesă este atenuată cu umorul negru pe care publicul îl gustă cu uşurinţă. Sunt opt scene scurte ce se derulează consecutiv într-un decor funcţional (scenografia este realizată de Andrada Chiriac). E scurt, prompt, clar! Unii actori apar în mai multe scene. Totul e bine dozat; e un echilibru ce trezeşte curiozitate încă de la prima scenă, când apar Răzvan Vasilescu şi Mihai Călin, într-o crâşmă. Urmează alte scene: în tren - Marius Bodochi, Marius Manole, Alexandra Poiană; în celulă - Răzvan Vasilescu, Marius Manole, Marcelo S. Cobzariu; în autobuz – Marius Manole, Victoria Dicu, Crina Semciuc, Andrei Finţi sau pe o terasă - Istvan Teglas, Florentina Ţilea, Marius Manole.
Balcanii – o miză atât de mare de-a lungul secolelor! Churchill a numit această zonă, după al Doilea Război Mondial, “un butoi cu pulbere”. Da, e butoiul cu pulbere al Europei şi fără de care, într-adevăr, acest bătrân continent nu poate exista.
Într-un interviu acordat de Dejan Dukovski şi apărut în caietul program al spectacolului de la TNB, autorul spune, între altele: “Cinismul şi umorul negru reprezintă unica modalitate de a-ţi păstra o stare de spirit pozitivă şi un strop de entuziasm, pentru că e anormal ca tinerii să fie nevoiţi să se gândească la propria lor moarte”.
Cinism! Umor negru!