Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ediția din 26 noiembrie a Anotimpurilor dialogului despre teatru cu Octavian Saiu, care va avea loc de la ora 19 la Teatrelli, propune un subiect important și controversat, abordat dintr-o perspectivă pe care titlul deja o sugerează: „Toamna noastră este primăvara lor: teatralitatea imposturii”. Evenimentul va fi urmat de lansarea unui nou volum al autorului, „Efectul Tartuffe: fascinația teatrală a imposturii", apărut la Editura Paidea.
Despre impostură și despre adevăr: acestea sunt reperele care marchează cea de-a patra ediție din seria Anotimpurile dialogului despre teatru cu Octavian Saiu la Teatrelli, programată pentru 26 noiembrie,de la ora 19. La finalul dezbaterii va fi lansat un nou volum semnat de Octavian Saiu. Pornind de la personaje precum Tartuffe al lui Molière sau Revizorul lui Gogol, carteapublicată la Editura Paideaabordeazăcâteva tipologii clasice ale imposturii. Despre piesalui Molière, Octavian Saiu spune că reprezintă „un avertisment, o parabolă despre pericolele scenei”. „Ce ne învață Molière în comedia lui cea mai sumbră? Că teatrul, șansa ființei umane de a-și învinge monotonia eului prin jocul de-a celălalt, poate deveni un mod de a-l minți pe celălalt pentru glorificarea propriului eu”, explică autorul.
„Despre impostură se tot vorbește în ultima vreme. Uneori cu patimă, alteori cu detașare clinică. De fiecare dată, totuși, este trecut cu vederea un detaliu esențial, care ține de felul în care acest fenomen se definește: orice impostor își creează un personaj, îl joacă fără efort, iar cei din jur devin publicul pasiv al unui scenariu de spectacol. Micii și marii impostori au în comun o abilitate histrionică, o forță de convingere bazată pe farmec personal sau tehnică bine studiată, un soi de efect hipnotic. Impostorii sunt actori de ocazie, iar cei care-i tolerează se transformă în spectatori fără voie ai unor farse. Adevărul dispare, iar falsul se instalează acolo unde bunul simț e abandonat.
Moliere, Gogol și Caragiale ne-au lansat avertismentele cele mai dure cu privire la acest proces. În teatru, prin teatru, acești autori ne vorbesc astăzi despre minciuna care se insinuează sub aparențele adevărului. Despre jocul de simulare și disimulare pe care, asemeni unui cabotin versat, îl practică orice impostor. Despre pericolul de a rămâne nepăsători în fața celor care se simt bine doar atunci când mint, când exagerează, când se pretind a fi ceea ce nu sunt și nu pot să fie. Acest fenomen al realității contrafăcute, cu toată fascinația lui pur teatrală, va fi subiectul acestei ediții a dialogurilor noastre de la Teatrelli. Vom vorbi despre scenă și despre scena lumii pentru a înțelege că, în definitiv, opusul imposturii nu e seriozitatea. Nici măcar competența. Opusul imposturii este adevărul.”, mai spune Octavian Saiu.
Citește pe Antena3.ro
Despre Octavian Saiu
Octavian Saiu este profesor, cercetător şi critic de teatru. Are un doctorat în studii teatrale şi unul în literatură comparată. Predă la universităţi din România, Noua Zeelandă, Hong Kong, Japonia şi Portugalia şi a fost de două ori VisitingFellow la University of London. A susţinutconferinţeşi master-class-uri la alte universităţi din Europa, Asia şi Africa, precum şi la Institutul Grotowski. În 2013 a fost Moderatorul Conferinţelor „Beckett at the Festival” din cadrul Programului Oficial al Festivalului Internaţional de la Edinburgh, iar în 2016 a moderat şi a susţinutconferinţe la Olimpiada Teatrelor de la Wrocław – Capitală culturală europeană. Din 2004 este moderatorul Conferinţelor Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Este consultant al mai multor festivaluri din lume, Secretar General Adjunct al AsociaţieiInternaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) şiPreşedinte al SecţieiRomâne AICT – Teatrologie.Articolele şi studiile sale au apărutîn numeroase publicaţiinaţionaleşiinternaţionale. Este autorul volumelor: Încăutareaspaţiului pierdut (Nemira, 2008) / In Search of LostSpace (UNATC Press, 2010), Beckett. Pur şi simplu (Paideia, 2009), Fedra, de la Euripide la Racine, de la Seneca la Sarah Kane (Paralela 45, 2010), Ionescu/Ionesco: un veac de ambiguitate (Paideia, 2011), Posteritatea absurdului (Paideia, 2012), Teatrul e vis (Paideia, 2013), Hamlet şi nebunia lumii (Paideia, 2014) / Hamlet andtheMadness of the World (Editura ICR, 2016), Lecţia, o meditaţie cu şapte teme (Nemira, 2015), Teatrul la persoana I (Nemira, 2016), Clipa ca imagine: teatru şi fotografie (Nemira (2017). A primit Premiul Criticii pentru carte de teatru în 2010 şi Premiul UNITER pentru Critică de Teatru în 2013.
