Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Invitatele lui Octavian Saiu au fost Gianina Cărbunariu - regizoare și dramaturgă, cunoscută pentru spectacolele sale construite în urma documentării prin interviuri sau prin studierea unor arhive, pe teme ale realității de astăzi și Emilia Șercan - jurnalistă de investigație cu peste 25 de ani de experiență care a deconspirat unele dintre cele mai grave forme de impostură din politica românească.
Un dialog despre ce mai înseamnă adevărul într-o epocă dominată de fake news și manipulare, și dacă teatrul – paradoxal, arta iluziei – mai poate oferi un refugiu pentru gândirea critică.
„Eu am o aversiune totală, declarată, față de sintagma noi – noi, românii; noi, oamenii de teatru; noi, artiștii; noi, cei dintr-un domeniu sau altul - fiindcă acest noi nu este doar relativ, dar este foarte periculos. Fiindcă ce se întâmplă acum în lume, în foarte multe zone - unele dintre ele departe, ferite de ispita manipulării, cel puțin în aparență, cum ar fi, să spunem, sfera de discurs academic - este că oamenii au devenit avatarurile unui grup și e aproape imposibil să ai un dialog cu o persoană fără ca el să se revendice implicit sau explicit de la acel grup: fie că e un grup ideologic, fie că e un grup etnic, fie că e un grup partinic ș.a.m.d. Și pericolul acesta se insinuează în mințile noastre tocmai fiindcă nu suntem cu toții confortabili cu statutul de indivizi. Nu o să intru în niște subtilități antropologice, dar, dacă vă gândiți pe scara evoluției, trecerea de la condiția tribală, de grup, la statutul de individ a însemnat enorm – a fost poate saltul cel mai important, inseparabil de tot ce înseamnă rațiune, de tot ce înseamnă limbaj, conștiință de sine și așa mai departe. Deci, din punctul acesta de vedere cel puțin, trecerea în direcția opusă e un regres enorm și, cu toate acestea, el pare ireversibil. Și dacă analizați toate discursurile pe care formațiunile de extremă dreapta din România, din Europa sau din Statele Unite le practică, o să constatați că toate au în comun această accentuare persistentă a lui noi.” - Octavian Saiu
„Mă simt foarte confortabil mental să ies din sălile de teatru. Fac foarte multă documentare pentru spectacolele pe care le creez, iar acest lucru m-a făcut să continui să practic meseria asta: faptul că pot să mă întâlnesc cu oameni, să vorbesc cu ei, să mă plasez în diferite contexte. Inclusiv proiectele internaționale m-au ajutat să înțeleg mai bine ce se întâmplă în lume – nu neapărat pentru că am lucrat în teatrele de acolo, ci pentru că am întâlnit oamenii de acolo. Acesta a fost drumul meu. Asta nu înseamnă că alte propuneri, alte perspective sau metode nu mă interesează – doar că așa m-am simțit confortabil, să pendulez între realitate și sala de repetiții.” - Gianina Cărbunariu
„Nu s-au gândit nicio secundă că cineva, la un moment dat, se va duce să le caute tezele de doctorat. […] Nu s-au gândit niciodată că cineva se va duce în bibliotecă și că, practic, bibliotecile vor deveni punctul lor de maximă vulnerabilitate.
Prin multitudinea cazurilor pe care le-am expus, am reușit să aduc acest subiect pe agenda publică. Nu mai e acel subiect abstract, greu de explicat, pe care lumea nu îl înțelege. […] Lumea a conștientizat că e ceva grav și că politicienii, până la urmă, nu trebuie să aibă nu știu câte facultăți, masterate, doctorate. Trebuie să fii un om onest, competent și să faci ceva concret, până la urmă, să lași ceva în urma ta, pentru societatea pe care tu vrei să o reprezinți.” - Emilia Șercan.
Citește pe Antena3.ro
