Teatrul "Anton Pann" din Râmnicu-Vâlcea are de ceva vreme sediu propriu. Este o mare performanţă în România de astăzi să construieşti un teatru; nu pentru că ar fi foarte greu, dar pentru că, în general, nu există voinţă, evident, politică. Căci nu lumea culturală, cea care simte şi ştie cel mai bine ce înseamnă valoare spirituală pentru o ţară, ia decizii în a edifica temelii pentru susţinerea unui nivel înalt de dezvoltare a societăţii, ci clasa politică. Pare că autorităţile de la Vâlcea s-au lăsat convinse de cei care au administrat un teatru fără sediu şi să-i construiască o casă, aici montând Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija şi alţi creatori cu renume.
Directorul Teatrului "Anton Pann", Adrian Roman, regizorul şi omul de o modestie incredibilă, a dus mai departe "visul" regretatului Gheorghe (Goange) Marinescu, cel numit de Silviu Purcărete "mama" acestui teatru şi care în anii '90, când conducea trupa de aici, "a bătut toate coclaurile în căutarea unei case pentru teatru". În sfârşit, în 2005, s-a deschis şantierul pe spaţiul Cinematografului Modern şi exact peste patru ani (în stagiunea trecută) "Anton Pann" a intrat în prima sa casă, una foarte modernă, proiectată de arhitectul Cristinel Vlad-Arhinet. A rămas uluit când a intrat în clădire Radu Beligan, declarând: "Nu cred că există un teatru în lume, la o populaţie de 120.000 de locuitori, nou, elegant şi dotat după ultimele cerinţe ale tehnicii moderne ca acesta. Am să scriu şi la Institutul Internaţional de Teatru să semnalez acest caz absolut unic".
Am ţinut să inserez aici acest citat ca locuitorii oraşului să înţeleagă mai bine că această clădire modernă, cu două săli de teatru, cu o sală de repetiţii, cu o minunată terasă, care poate fi folosită ca spaţiu neconvenţional pentru spectacole, le aparţine şi îi aşteaptă; că nu este nici "bancă" şi nici "mall", aşa cum cred unii când o văd din exterior. În interior se face teatru: şi pentru maturi, şi pentru copii. Administrarea acestei "case" este ireproşabilă. Conducerea încearcă, cu bani puţini, să menţină un repertoriu viu: cu cei 15 actori angajaţi şi cu regizori invitaţi sunt montate spectacole pe texte clasice şi contemporane.
Cea mai nouă creaţie scenică a avut premiera vineri, 4 martie, cu "Occident Express" de Matei Vişniec, în direcţia de scenă a lui Sabin Popescu. Patru actori – Radu Constantinov, Maria Salcă, Alex Calangiu şi Romul Moruţan – prezintă, prin prisma textului şi a regiei, personaje ale unei lumi în care trăim.
Ca o aluzie la numele liniei ferate "Orient Express", care unea Constantinopol de Paris, Matei Vişniec îşi intitulează piesa "Occident Express", fiind trenul care adăposteşte năzuinţele omului sau mai degrabă trenul care "reprezintă chiar dorinţa în sine". Spectacolul lui Sabin Popescu este construit pe baza a nouă module din cele 13 ale textului lui Matei Vişniec. Primul şi ultimul se leagă între ele. A avut opinia sa asupra piesei, operând astfel pe ea, cu consimţământul autorului, după cum ne-a mărturisit. A văzut mai multe faţete ale piesei, fiind atras de Occidentul – obsesie, Occidentul – model. Le-a ordonat într-o poveste coerentă, punând în mijloc "omul din sistem": se oscilează între Est şi Vest. A făcut-o cu acurateţe, cu simplitate, decupând textul "dens" al autorului. Acurateţe este cuvântul care caracterizează întregul spectacol: acurateţe prin jocul actorilor, chiar dacă există un mic dezechilibru între vigoarea actoricească a lui Radu Constantinov şi ceilalţi colegi ai săi care totuşi se descurcă bine în scenă; acurateţe scenografică (Féhérvari Zsolt) şi o coloană sonoră pe potrivă (Ilie Stepan). Spectacolul prinde la public, căci ne arată pe noi "într-un raport cu o lume mai mare, mai amplă, la care aspirăm, dar ne întoarcem tot aici, tot acasă".