Sala de spectacole de la “Ţăndărică” este supraaglomerată în aceste zile, când se desfăşoară Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie “Bucurii pentru copii. Spectacole de colecţie”. De fapt, teatrul pentru copii nu duce lipsă de spectatori, iar bucuria micului public este sărbătoarea celor mari, a celor care au grijă ca această artă să ajungă la sufletul copilului. Iar copilul este cel mai veritabil critic: dacă nu-i captezi atenţia de acolo de pe scenă, îl pierzi ca spectator.
Astfel selecţia ediţiei a IX-a a Festivalului organizat de “Ţăndărică” include producţii pe placul gâgâlicelor (de la trei ani în sus), pe placul şcolarilor. Programul însă cuprinde şi spectacole pentru adulţi realizate de teatre de animaţie din România şi din străinătate. Este o şansă de a lua contact cu noi tendinţe ale artei animaţiei. Sunt şi workshop-uri, conferinţe, discuţii diverse pe teatrul de animaţie din lume.
La selecţia titlurilor, la alcătuirea programului în general s-a ţinut cont, bunăoară, de modernitatea limbajului, de originalitatea viziunii spectacolului în perspectiva confluenţelor culturale, de calitatea imaginii, de valoarea metaforei, de virtuozitatea mânuirii păpuşilor, a jocului cu măşti, de bogăţia cromatică etc, etc. Acestea, şi nu numai, se datorează atât lui Călin Mocanu, directorul Teatrului Ţăndărică, cât şi Ralucăi Tulbure, directorul de marketing al aceleiaşi instituţii, care, împreună cu echipa, contribuie la educaţia prin teatru.
Ştim că artiştii teatrului de animaţie îşi asumă întotdeauna anonimatul. Ei nu sunt vedete. Ei stau de cele mai multe ori în spatele păpuşilor, dar ei sunt cei care pun bazele publicului de teatru, a publicului matur de teatru.
Da, la “Ţăndărică” e animaţie mare. Festivalul se încheie duminică. De dimineaţă până seara, mici şi mari asistă la spectacole sau la ateliere. Totul e un basm ancorat în realitate.
Copiii şi-au dorit să vadă “Mica sirenă”, “”Fata babei şi fata moşneagului”, “Alba ca zăpada”, “Oblio”, “Inimă rece”, “Frumoasa şi bestia”, “Motanul încălţat”, “Punguţa cu doi bani”, “Pinocchio”, “Universul din lanterna magică”, “Capra cu trei iezi”, “Păcală”, “Crăiasa zăpezii”, dar şi coproducţia română-chineză “Călătoriile spre Soare-Apune, povestea din spatele muntelui” (regia Călin Mocanu şi Wong Tim Keung Simon), în care actorii chinezi din Hong Kong, perfecţionişti cum sunt, au impresionat publicul de orice vârstă. Interesant e faptul că montarea asociază textul tradiţional chinez cu pantomima practicată în Occident, cu mişcarea corporală şi cu teatrul de umbre. De menţionat şi producţia poloneză “Vieţile sfinţilor din cartier”, un spectacol de Agata Kucinska, sau “Sfânt” - text, coregrafie şi regie Duda Paiva (Bulgaria). “Ţăndărică” a prezentat, printre multe titluri, şi pe cel mai nou: “Golem”, adaptare liberă după Gustav Meyrink, scenariu şi regie Gabriel Apostol, care a făcut parte şi din distribuţie, alături de colegi de trupă. Acest spectacol nonverbal, pentru adulţi, care spune povestea unui păpuşar, te înduioşează, deşi te face să-ţi pui întrebări, să cauţi răspunsuri, chiar dacă ţi se sugerează sprijinul unui înger.
Secţiunea Conferinţe a festivalului i-a avut invitaţi pe Agata Kucinska (Polonia), Manon van de Water (SUA), Thomas Lang (Germania), Iulian Furtună (Franţa), dar şi pe Cristian Pepino, Mihai Gruia Sandu, Paul Ionescu. Festivalul a început la 14 noiembrie şi se va încheia la 24 noiembrie