In memoriam marilor personalități culturale, o închinăciune și o rugăciune

Mari figuri ale culturii şi artelor ne-au părăsit anul acesta, între care criticul de teatru George Banu, academicianul Răzvan Theodorescu, actorii Mitică Popescu şi Teodor Corban, actriţele Valeria Ogăşanu şi Anda Caropol, regizoarea Sanda Manu, scriitorii Angela Marinescu şi George Cuşnarencu, filosoful Mihai Şora.

George Banu. Ne-a părăsit în pragul vârstei de 80 de ani, pe 21 ianuarie, eminentul om de teatru George Banu, personalitate de anvergură universală, teatrolog, critic de teatru, eseist, cercetător, profesor universitar de studii teatrale pe continentul european și american, doctor honoris causa al mai multor universități din Franța, România și din alte țări ale Europei și Americii.

Stabilit în Franţa, a fost profesor de teatrologie la Sorbona, dar a predat şi în Belgia, la Universitatea Louvain la Neuve. A fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1994-2001) şi director al Academiei Experimentale de Teatru (1991-2000). Din martie 2013 a devenit membru de onoare al Academiei Române şi a fost membru al UNITER. A primit numeroase distincţii şi premii, fiind Cavaler al Arts et des Lettres (1989), Cavaler al Palmes académiques, Cavaler al Meritului Naţional, Ofiţer Ordre des Arts et des Lettres. Totodată, este doctor Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene, iar din anul 2006 al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, Bucureşti. În anul 2012, a primit Premiul Special al Festivalului Shakespeare 2012. Scrierile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene şi traduse în numeroasele limbi.

Una dintre marile noastre personalități de însemnătate universală în teatrul contemporan al ultimei jumătăți de veac, de o prolificitate luxuriantă, George Banu a lăsat un gol irecuperabil în teatrologia lumii. A fost implicat intens în fenomenul teatral universal, deopotrivă prin opera sa felurită, ca și prin prezența fizică, inspiratoare, călăuzitoare și generatoare în viața teatrală a lumii. Vasta sa operă, extrem de vie și mobilă, totalizând peste 50 de cărți de autor, monografii, analize generale și tematice, referitoare la dramaturgie, arta regiei și arta actoricească, dar și la pictură, a cuprins și inițierea, proiectarea, executarea și coordonarea de opere colective de amploare în cadrul CNRS (Franța), acoperind creația teatrală universală de la începuturi până în prezent și definirea celor mai importante concepte teatrologice.

A fost nu numai un foarte atent și avizat comentator al spectacolelor, ci și un tandru „acompaniator“, cum îi plăcea să se autodefinească, un însoțitor de drum al parcursului artistic al marilor artiști, al valorilor regizorale și actoricești, al tuturor creatorilor de teatru, prieten și adânc cunoscător, animator și îndrumător al vieții teatrale. A urmărit marile direcții, artiștii de excepție, sesizând și examinând cu promptitudine spectacolele și fenomenele de vârf.

A fost un titan al teatrului și totodată un înțelept, un hedonist al spiritului și al plăcerii artistice, un senzual al spectacolului vieții și al artei.

De câteva decenii, George Banu era un fel de înger bun al teatrului românesc. În accepțiunea etimologică originară, latină, care a fost preluată de majoritatea limbilor europene, angelus înseamnă mesager. Așa era și George Banu, pe lângă profesorul eminent sau scriitorul ale cărui cărți te farmecă, un mesager ce a legat lumea teatrului universal, pe care-l cunoștea la prima mână, de teatrul românesc, de care nu s-a despărțit niciodată. Teatrul și publicul amator de teatru din România au avut de câștigat enorm de pe urma acestei misiuni pe care Biță, așa cum îi plăcea să-i spună prietenii, o îndeplinea discret și eficient, făcând posibilă venirea în România a celor mai importante figuri și spectacole ale teatrului contemporan din toată lumea.

Am asistat la multe dintre spectacolele a căror prezență pe scenele noastre i se datorează. Biță nu făcea caz de rolul său esențial, nu cerea locul de onoare, dimpotrivă, de cele mai multe ori își asuma un rol de simplu spectator. Dar această condiție, pe care el a practicat-o o viață, ca un pictor care se retrage pentru a sesiza mai bine ansamblul sau punctul de fugă, i-a adus gloria de critic de teatru de faimă mondială. Și, așa cum i-a plăcut să-l observ în momentele de după spectacolele al căror mesager a fost, o bucurie naturală i se citea pe față, când înregistra satisfacția spectatorilor.

Bucuria sa era bucuria celorlalți. Cum cred că e și la îngeri.

Profesorul Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, a încetat din viaţă în data de 6 februarie 2023, la vârsta de 83 de ani. A fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea de Arte şi membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent - 1993).

Mitică Popescu a murit la 3 ianuarie, la vârsta de 86 de ani. Unul dintre cei mai mari actori români de film, teatru, radio, televiziune, Mitică Popescu va rămâne în memoria publicului Cocoşilă, rol memorabil în filmul „Moromeţii” de Stere Gulea. A debutat în film în „Dincolo de nisipuri” (1974). Un alt rol de referinţă a fost cel din „Vânătoarea de vulpi” (regia Mircea Daneliuc, 1980), ecranizare a romanului „Nişte ţărani”, de Dinu Săraru. Filmografia sa mai include roluri în filme precum „Stejar, extremă urgenţă” (regia Dinu Cocea, 1974), „Mere roşii” (regia Alexandru Tatos, 1976), „De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1981), „Înghiţitorul de săbii” (regia Alexa Visarion, 1981), „Glissando” (regia Mircea Daneliuc, 1985), „Căsătorie cu repetiţie” (regia Virgil Calotescu, 1985), „Secretul armei…secrete” (regia Alexandru Tatos, 1988), „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993), „Dulcea saună a morţii” (regia Andrei Blaier, 2003), „Păcală se întoarce” (regia Geo Saizescu, 2006), „Ticăloşii” (regia Şerban Marinescu, 2007), „Umilinţă” (regia Cătălin Apostol, 2011).

Teodor Corban, cunoscut pentru rolurile din filmele „Aferim”, „După dealuri” sau „Poziţia copilului” a murit la vârsta de 65 de ani, pe 17 ianuaire 2023. A fost recompensat de-a lungul vieții cu: Premiul Excelenţa în domeniul cultural-artistic – „Seara valorilor” 2015, Premiul la categoria ARTE, Gala „Oamenii Timpului” - 2015, Premiul pentru Cel mai bun actor in rol principal pentru rolul Costandin din filmul „Aferim!” – Gala Premiilor Gopo 2016. A avut colaborări cu TVR, Radio Iaşi, Radio HIT.

Mihai Şora a murit, în februarie, la vârsta de 106 ani. A făcut parte din promoţia moraliştilor de renume printre care s-au numărat Albert Camus, N. Steinhardt, Jan Patočka, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Matei Călinescu, a fost un „spirit nobil şi model vivace”. Filosoful a fost unul dintre întemeietorii Grupului pentru Dialog Social, lui i se datorează colecţia celebră „Biblioteca pentru toţi”, a luptat pentru deschidere intelectuală, a fost „un om calm, modest, intransigent”. A fost unul dintre cei mai activi intelectuali, atât în mediul online cât şi în stradă, participând la protestele de la începutul anului 2017, faţă de ordonanţele de urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor penale, celebra OUG 13. Licenţiat în filosofie la Universitatea din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Nae Ionescu, Tudor Vianu, Nicolae Bagdasar şi Mircea Vulcănescu şi pe tânărul asistent Mircea Eliade.

Pentru întreaga sa activitate culturală şi civică a fost recompensat cu decoraţia regală „Nihil Sine Deo“ (2011), Ordinul naţional „Steaua României“ în grad de Cavaler (2016), iar în anul 2018 a primit Premiul Cetăţeanului European şi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti.

Valeria Ogăşanu, actriţă de film şi teatru, s-a stins din viaţă la vârsta de 76 de ani. Angajată a Teatrului Bulandra din 1969, a interpretat peste 30 de roluri în spectacole importante ale teatrului, ultimul fiind rolul Kate, pe care l-a jucat alături de soţul său - Virgil Ogăşanu – în spectacolul „Pe lacul auriu” de Ernest Thompson, regia Dinu Cernescu, în 2017.

Artista Doina Botez, care s-a dedicat ilustrării cărţilor, în special a celor pentru copii, precum şi picturii şi graficii, devenind totodată scenografă pentru studioul de desene animate Animafilm, a murit la vârsta de 71 de ani.

Cele mai cunoscute ilustraţii ale Doinei Botez pentru copii au fost în volume semnate de Ana Blandiana („Întâmplări de pe strada mea”) sau „Heidi” de Johanna Spyri.

Sursa FB Bacon Music

Interpretul de muzică populară din Banat Tiberiu Ceia a murit, la 29 martie, la vârsta de 82 de ani. Tiberiu Ceia şi-a dedicat viaţa muzicii populare, iar printre melodiile sale se numără „Frumoasă-i vecina noastră” sau „Din copită murgu bate”.

Sursa Ziar Exclusiv

Balerinul şi coregraful Thury Ştefan, cu o carieră de 15 ani pe scena Teatrului „Constantin Tănase” şi care era cunoscut publicului şi pentru roluri în filmele „Veronica” şi „Nea Mărin Miliardar”, a murit, în aprilie, la vârsta de 82 de ani.

Sanda Manu, regizor de teatru şi profesor universitar, a murit la vârsta de 89 de ani. Sanda Manu a fost câştigătoare a Premiului de excelenţă în anul 1993 (pentru pedagogie artistică) şi a Premiului pentru întreaga activitate în anul 2008 (regizor), acordate de UNITER.

Valentin Gheorghiu, unul dintre cei mai mari pianişti din istoria noastră muzicală şi compozitor apreciat, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, a încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani. Creaţia componistică a lui Gheorghiu a fost distinsă cu Premiul „George Enescu” al Academiei Române acordat Concertului pentru pian şi orchestră şi cu Marele Premiu al UCMR pe anul 2020, pentru întreaga activitate.

Mihnea Vasiliu, fost manager al companiei Ringier Romania, a murit în 27 iulie, la vârsta de 57 de ani. A condus, timp de 12 ani, Grupul Ringier, care deţine Libertatea şi alte publicaţii.

George Cuşnarencu, unul dintre importanți prozatori ai Generaţiei ’80, Desant, a murit la vârsta de 72 de ani. A publicat mai multe romane, printre care: „Tangoul memoriei”, „Dodecaedru”, „Ultimul Isus”, „magnificul”, „Călătoria Luceafărului”, „Requiem”, „Trandafirul Tăcerii Depline”, „Săptămâna Patimilor”, „Piaţa Aristotel”, „Colonia Penitenciară Oranj”. Ca ziarist, a lucrat multă vreme în calitate de redactor-şef al revistei de popularizare ştiinţifică Magazin. George Cuşnarencu a primit Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România, în anul 1984, şi Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, în anul 1993.

Poeta şi prozatoarea Angela Marinescu, una dintre cele mai importante voci ale literaturii române, a murit la vârsta de 82 de ani. A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: „Păsările pe cer ţipă”, Casa de pariuri literare, 2021, „Jurnal scris în a treia parte a zilei. Soldat. Umbre ale trecutului pe câmpul de luptă”, Editura Fractalia, 2019, „Cocoşul s-a ascuns în tăietură” (1996), „Fugi postmoderne” (2000), „Îmi mănânc versurile” (2003), „Limbajul dispariţiei” (2006), „Întâmplări derizorii de sfârşit” (2006) şi „Probleme personale” (2009). Angela Marinescu a refuzat Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 1981. Creaţia Angelei Marinescu a exercitat şi exercită o largă influenţă în estetica poeziei contemporane. A folosit şi semnătura Angela Marcovici. A fost căsătorită cu scriitorul Gavril Matei (1943-2008), având împreună un fiu, eseistul Alexandru Matei.

Actriţa Anda Caropol a murit la vârsta de 84 de ani, după 50 de ani petrecuţi pe scena Teatrului Nottara. „A interpretat sute de roluri cu o captivantă fineţe, cu fragilitate şi migală microscopică, transmiţând iar şi iar o nebănuită putere de expresie. Anda Caropol a ştiut şi s-a bucurat să poată dărui teatru cu râvnă nedisimulată”, a transmis UNITER.