Lui Ion Caramitru, omul de teatru total, actor, regizor, directorul Teatrului Național I. L. Caragiale din București, Președintele UNITER, inițiatorul atâtor proiecte teatrale și culturale naționale și internaționale nu-i place să-și serbeze ziua de naștere, cel puțin așa declara într-un interviu. Scriind aceste gânduri la începutul primăverii, când e de ziua lui de naștere, nu vreau să-i încalc o cutumă sau o dorință, ci să-i spun că noi sărbătorim acum primăvara din acest mare actor, om al culturii și al scenei, spirit a cărui putere de regenerare și creare de sine trece de orice frontieră.

Înainte de Hamlet, repertoriul shakespearian i-a oferit personaje de neuitat: Hamlet, Romeo, Octavianus, în Iulius Cezar; Malcolm, în Macbeth; Feste, din A douăsprezecea noapte; Ferdinand, din Furtuna, Pericle, și Shylock, din Neguțătorul din Veneția, partituri între realitate și poezie, între personaj și destin, în care romantismul nu și-a pierdut cadența.

Pentru fiecare iubitor al Teatrului, Ion Caramitru înseamnă un caleidoscop de valențe, o simfonie de roluri, de la acel Hamlet din tinerețea noastră, un rol de antologie ce a figurat în topul celor mai buni 100 de interpreți din întreaga lume, jucat magistral la Teatrul Bulandra, trecând prin Prospero, din Furtuna, un amestec de burlesc, fantastic, candoare și nebunie, și până la ultimul rol, Shylock, din Neguțătorul din Veneția, interpretat magistral, un rol în care s-a implicat cu toată plenitudinea talentului său uriaș.

Caramitru este un cetățean de seamă al cetății, implicat în problemele vieții de astăzi, fie că îmbracă haina unui rege, a unui mag sau a unui zaraf.

Chevalier des Arts et des Lettres din 1997, Cavaler al Crucii Casei Regale a României, din 2008, Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic și Ambasador Cultural Shakespeare în România, în 2016.

Premiul TIFF, care i-a încununat împlinirile excepționale de o viață, pe scenă și pe ecran, la conducerea TNB, nu a reprezentat un punct terminus într-o carieră care e modelată de vocație și pasiune, de inteligență și viziune.

Cine l-a ascultat în recitalurile dedicate poeziei, prozei și jurnalismului lui Eminescu în anii '80 a descoperit și curajul de a rosti texte cu semnificații mult mai adânci, menite unei deșteptări și eliberări de cenzură. Caramitru l-a făcut înțeles pe Eminescu mai mult decât manualele de școală și conferințele anoste ce nu trec de înțelesul cuvintelor ce din coadă au să sune.

Citește pe Antena3.ro

Cine este soția lui Călin Georgescu. Cristela este educator holistic și promovează anti-feminismul: ”Nu fiți pantalonoase”

Cine l-a văzut pe ecrane, în Pădurea spânzuraților, Diminețile unui băiat cuminte, Între oglinzi paralele, Ștefan Luchian, Mission: Impossible, Citizen X, Liceenii, Amen, Adam & Paul, Two Deaths, The Necessary Death of Charlie Countryman, Jute City, e convins că e făcut să joace film, cu talentul său copleșitor, nu doar pentru vocea de aur cu care e înzestrat sau fizicul fără cusur, ci pentru arta de a găsi respirația între cuvinte și tăcere, știința de a exprima inexprimabilul și de a scrie cu gesturile, mimica feței și limbajul corpului scenariul rolului său, îmbogățindu-l.

Caramitru a lucrat cu regizori mari, știind să-și reîmprospăteze și renască talentul din aceste întâlniri și roluri remarcabile, interpretate în spectacole mari, sub bagheta lui Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Sică Alexandrescu, Radu Penciulescu, Cătălina Buzoianu. A jucat și joacă în marele repertoriu, marile roluri din Shakespeare venindu-i mănușă, poate aborda roluri din dramaturgia greacă, din teatrul Renașterii european, dar și marele repertoriu al dramaturgiei ruse clasice și contemporane. El este și regizorul care umple sălile Teatrului Național până la refuz, prin montările de excepție, prin finețe și prospețime: Angajare de clovn, Dumnezeu se îmbracă de la second-hand, Dineu cu proști și Noii infractori, dacă am cita numai câteva.

Pe cei trecători, mistuiți în proiecte-efemeride, grăbiți să vadă doar zborul  de baloane, după o zi aniversară, poate că mulțimea și calitatea atâtor împliniri e motiv de invidie - Sigur!

Pentru cei care cred în construcție și continuitate, în durată și tenacitate, acest moment aniversar, sincron cu venirea primăverii, devine o oglindire de sine benefică, lucrătoare în viitor. Așa că La Mulți Ani primăverii din toate proiectele împlinite și renăscute pe scena Teatrului Național și a Vieții, și multă Sănătate, dragă Pino!