„SCRIITORI – ACTORI, ACTORI – SCRIITORI”

Muzeul Național al Literaturii Române în parteneriat cu Teatrul de Comedie și Romfilatelia lansează joi 16 septembrie 2021, de la ora 14.00, în Grădina MNLR (Strada Nicolae Crețulescu nr. 8), proiectul „Scriitori – Actori, Actori – Scriitori”. Vor lua cuvântul: Cristina Popescu, director general Romfilatelia, și Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române. 

Cu această ocazie, Romfilatelia lansează un întreg poștal în memoria actorului Eusebiu Ștefănescu, Alexandru Conovaru și Laura Creț, actori ai Teatrului de Comedie, vor susține un moment poetic, iar Ion Bogdan Ștefănescu, solist al Filarmonicii „George Enescu”, profesor de flaut la Universitatea Națională de Muzică din București, un recital.

În toate timpurile, boema vieții de actor a prins rădăcini în poezie. Emil Botta, Radu Stanca, Dominic Stanca, Mircea Albulescu, Horațiu Mălăele, Radu Beligan, Adrian Pintea, Ioana Crăciunescu, Flavia Buref sunt câteva nume importante care       s-au manifestat atât în teatru, cât și în literatură. „Cuvintele, spunea Nichita, nu se împlinesc decât în momentul în care prind viață prin sunet. Sunt spațiale, adică vorbite, nu plane, cum se întâmplă cu ele în momentul în care le-ai scris. Lumea poeziei este spațială, iar Nichita, din acest motiv, nu voia să-și scrie poeziile, ci le recita, le memora, apoi le dicta pentru a fi scrise. Cumva, majoritatea poeziilor scrise de actori sunt ferite de intelectualitatea și beția de cuvinte care îi sperie pe actori când citesc un text. Doar versuri simple și lucruri sincere, gata să fie rostite, parcă respectând regula nescrisă a textului dramatic, căruia îi place «să-i simți carnea ca să poată fi spus pe scenă»”, nota Cristiana Gavrilă în prefața cărții „Actori poeţi, Poeţi actori“ (Brumar, 2008).

Astfel s-a întâmplat și cu actorul Eusebiu Ștefănescu. Avea harul de a rosti Cuvântul, cu pricepere și taină, înălțând sufletul până la Poezie. „Cel mai important lucru care îmi vine în minte în legătură cu formaţia mea este sfatul pe care mi l-a dat maestrul meu, Alexandru Finţi, maestru emerit al artei: «De fiecare dată când treci printr-un impas în carieră, când eşti înclinat să dai vina pe director, pe regizor, pe societate, gândeşte-te întâi dacă nu cumva lipsa e în tine!» M-a ferit acest precept să iau o atitudine greşită înainte de a descoperi în mine resorturile cu care pot să înving,

să depăşesc acel impas al vieţii mele. Mama mi-a spus când eram foarte mic, după ce m-a învăţat rugăciunile «Tatăl nostru» şi «Înger, îngeraşul meu», un lucru senzaţional: «De nu te vede nimeni, te vede Dumnezeu». Din acea clipă nu am mai putut să fac un gest fără acoperire morală, pentru că ştiam că întotdeauna există o instanţă care mă vede şi aceasta este Dumnezeu. Mă simt mai puternic prin asta, mai pregătit să încerc să mă descopăr, să găsesc în mine resurse ca să pot să merg pe drumul descoperirii de sine. De a supravieţui, de a dăinui prin ceea ce fac în această profesie atât de perisabilă pentru că noi, actorii, nu trăim decât în memoria celor care participă la actul de creaţie artistică”, mărturisea actorul Eusebiu Ștefănescu într-un interviu.