Sibiul, ca pelerinaj. Spectacolul străzii, spectacolul vremii capricioase, spectacolul cetăţii – toate au farmec

Shakespeare – in curtea Muzeului de Istorie, Goethe – in hala, Cehov – pe scandura scenei, Büchner – in sala de sport, Daniil Harms – in cafenea, Cioran – in tramvai, Gellu Naum - la Sindicate… Si tot asa… diferiti autori sunt reprezentati, prin diversele montari ale multor creatori de artele spectacolului din lume, pe marea scena a Festivalului International de Teatru de la Sibiu. Intr-adevar, asa cum spun multi artisti veniti la acest eveniment, Sibiul e un spectacol…

De dimineata si pana la miezul noptii, au loc spectacole sub diverse forme: de la spectacolele-lectura, cu texte scrise de regizori, la spectacole de animatie stradala, la spectacole de muzica, de dans, la spectacole de teatru… Spectacole sunt si conferintele la care participa specialisti de marca. As mentiona chiar si spectacolul de poezie, pentru ca, in acest an, Matei Visniec, cel mai jucat dramaturg roman in lume dupa 1990, a propus Festivalului de la Sibiu, printre altele, un fel de conferinta-dezbatere-lectura in jurul poeziei. Poezia sa a precedat teatrul sau, poezia a fost pentru el foarte importanta, precum marturiseste: 'Am facut parte dintr-o generatie extraordinara, generatia 80. Poezia a fost pentru mine si pentru generatia mea o lupta si din punct de vedere estetic, dar si din punct de vedere moral, politic. Poezia e ca o cometa in viata mea, la fiecare zece ani revine (…).

As mentiona chiar si spectacolul de poezie. Pentru ca, in acest an, Matei Visniec, cel mai jucat dramaturg roman in lume dupa 1990, a propus Festivalului de la Sibiu, printre altele, un fel de conferinta-dezbatere-lectura in jurul poeziei. Caci poezia sa a precedat teatrul sau, poezia a fost pentru el foarte importanta, precum marturiseste: 'Am facut parte dintr-o generatie extraordinara, generatia 80. Poezia a fost pentru mine si pentru generatia mea o lupta si din punct de vedere estetic, dar si din punct de vedere moral, politic. Poezia e ca o cometa in viata mea, la fiecare zece ani revine (…)'.

Ce inseamna pentru acest poet, dramaturg si prozator un festival de teatru? Ne-a raspuns chiar el, Matei Visniec: 'Festivalurile au fost pentru mine intotdeauna niste repere importante, pentru ca sunt locuri in care de obicei imi vad piesele montate sau propun eu spectacole, sau imi lansez carti. Festivalurile sunt niste lucruri unde pulseaza cultura, pulseaza dezbaterea in jurul culturii, unde intalnesc sau revad oameni interesanti. Sunt oameni pe care ii revad o data pe an la Festivalul de la Sibiu, la Festivalul de la Avignon sau la alte festivaluri la care imi place sa merg. Ele sunt niste puncte de intalnire aproape pelerinaj as spune, necesare, iar tarile care nu au asemenea pelerinaje sunt mai sarace din punct de vedere cultural. Vin de la Festivalul Teatrului 'Eugen Ionescu' de la Chisinau. Este si acolo un festival, bienala de teatru ajunsa la a X-a editie, unde iarasi am avut satisfactii enorme. Am avut acolo o piesa, montata in Georgia, 'Angajare de clovn', un spectacol absolut exceptional.

Sunt 13-14 ani de cand vin la Festivalul de la Sibiu. La aceasta editie, din pacate, bani au fost mai putini si nu a putut sa vina o companie din Italia cu un spectacol la care tin foarte mult, 'Caii la fereastra'. In schimb, Teatrul din Sibiu mi-a pus in scena o piesa, dupa 'Scrisori de dragoste catre o printesa chineza' si sunt doua spectacole dupa piesa 'Buzunarul cu paine' (…)'.

Mai exista aici, la Sibiu, spectacolul intalnirilor, spectacolul strazii, spectacolul capriciilor vremii, care si el este frumos, dar si spectacolul Sibiului, pe care am nevoie sa-l revad o data pe an'.

O latura importanta a festivalului este cea a informarii, a cunoasterii. Este vorba despre conferintele de presa moderate de un tanar si talentat critic de teatru, pe nume Octavian Saiu, care ne-a a spus: 'Conferintele de presa sunt o experienta a dialogului, nu a confruntarii, sunt un mod de a reflecta spectacolul bogat al acestei editii, prin intrebari si raspunsuri, printr-o serie de interogatii despre modul in care un creator isi construieste universul sau despre formula de a functiona a unei companii. E o ocazie, pentru toti spectatorii, de a afla ceea ce ramane, poate, nelamurit cand un spectacol anume se incheie sau de a se pregati pentru un altul. Cateodata, ma intreb daca expresia in sine e cea mai potrivita, 'conferinta de presa', pentru ca intalnirile pe care le moderez nu sunt marcate de rafale de intrebari din partea jurnalistilor si e firesc sa fie asa. Nu de curiozitati imediate este vorba, ci despre o atmosfera a dialogului in care respectul pentru misterul teatrului ramane principiu ordonator. Personal, incerc sa nu imi exprim opiniile critice, nici macar implicit. Politetea de gazda e o conventie ce trebuie respectata fara gres, si nu o forma de ipocrizie.

Politetea de gazda e o conventie ce trebuie respectata fara gres, si nu o forma de ipocrizie. Insa, tocmai pentru ca exista, pe undeva, o dorinta in mine de a exprima asemenea puncte de vedere – fara a ma teme ca as putea vexa orgoliul unui creator intr-un dialog ce trebuie pastrat in termenii unei civilitati necesare – voi fi mentorul unui grup de tineri critici, intr-un seminar organizat in parteneriat cu Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru (AICT). Acolo, intrebarile capata alte raspunsuri: nu cele mereu subiective si chiar egocentrice ale artistilor, ci acelea nascute din schimbul de idei intre oameni care isi aleg profesia de a comenta si intelege teatrul. Asa ca, de asta, ma aflu la Sibiu intr-un soi de ipostaza dubla, alternanta: moderator politicos si critic onest. E greu sa fii si una, si alta in acelasi timp.'