Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Cultura poate să aducă, dincolo de spiritualitate, câştig economic şi asta se întâmplă la Sibiu”... Sunt cuvintele preşedintelui Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, rostite la miezul nopţii de duminică spre luni, imediat după ce s-a încheiat spectaculosul joc de artificii care anunţa încheierea celei de-a XX-a ediţii a marelui eveniment.
Într-adevăr, Sibiul e un oraş care s-a schimbat enorm datorită Festivalului de Teatru. Am urmărit această schimbare, în calitate de jurnalist, de la ediţia din 1996. 18 ani, neîntrerupt, am venit la festival. La fiecare sfârşit de ediţie, Constantin Chiriac anunţa că “la anul vor fi mari surprize”. Şi erau surprize... A spus în faţa jurnaliştilor şi de acestă dată: “Vă asigur că ediţiile care vor veni vor fi peste ceea ce aţi văzut acum. Să fiţi siguri că vă vom surprinde!”.
Constantin Chiriac, născut prin părţile Iaşului, absolvind Facultatea de Teatru la Bucureşti, s-a stabilit la Sibiu şi a devenit parte din sufletul acestei cetăţi. Şi mereu surprinde lumea... Ideile lui, considerate de multe ori exagerate, au fost realizabile totuşi. Pune succesul pe seama echipei sale şi chiar pe seama comunităţii, care, convinsă că se poate, spune acum că ceea ce se întâmplă e ceva normal, e ceva frumos. Iar Chiriac declară: “Sibiul e un oraş care are înţelepciunea de a construi (...). Triumful de astăzi înseamnă construcţia de mâine. Există o continuitate a succesului, a capacităţii de a te afla sus, pe creasta valului. Am demonstrat că putem face, în acest joc atât de greu şi periculos, o astfel de performanţă. Uitaţi-vă ce înseamnă un dialog (n.r. “Dialog” a fost tema din acest an a festivalului) într-un oraş unde bucuria vine firesc. Faptul că toată lumea participă la această bucurie, la această împlinire, fără a fi forţată, învăţând acest limbaj al frumuseţii, ne dă mari satisfacţii”.
Au fost zece zile cu ploi scurte şi soare, cu sute de evenimente, cu mii de artişti de pretutindeni, cu personalităţi marcante din toată lumea, cu zeci de mii de oameni pe străzi, în pieţe, în săli de spectacole. Evenimentul a pus în valoare parcă şi mai mult în acest an Cetatea Sibiului.
În amintesc de oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor la Sibiu: oamenii din echipă sau invitaţi; unii au părăsit această lume, dar au lăsat ceva în construcţia acestui eveniment de amploare. Unii nu mai vin, dar au clădit temeinic prin creaţiile lor la acest fenomen numit Festivalul de la Sibiu. Îmi amintesc de mari creatori români şi străini, prezenţi la Sibiu cu spectacole memorabile. Îmi amintesc de mari producţii, jucate aici şi care au rămas repere. Aş dori ca fenomenul Sibiu să perpetueze!
Oricum, Siubiul, prin Festivalul de Teatru, este un oraş însemnat!
