Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În mod obişnuit, în România teatrele se închid în iulie şi august: e vacanţa actorilor, a tehnicienilor; e vacanţa tuturor angajaţilor. Te expui la primejdie, dacă te încumeţi să organizezi un eveniment teatral în această perioadă a verii, un eveniment care să fie pe placul tuturor (ceea ce este exclus, pentru că gusturile sunt întotdeauna diferite), un eveniment care să includă spectacole diverse şi cu actori vedetă, căci asta cere publicul (oricum, mulţi artişti nu vor să-şi întrerupă vacanţa; dar ce să spunem despre oamenii din corpul tehnic pe care teatrele îi păstrează în ziua de azi ca pe nişte odoare, căci de ei, de cele mai multe ori, depinde reprezentarea unui spectacol). Şi-a asumat riscul, chiar şi cu injuriile care pot veni de oriunde, directoarea Teatrului Municipal Ariel din Râmnicu Vâlcea, Doina Migleczi (susţinută de Primărie), organizând, iată, pentru a treia oară, Ariel Inter Fest. E un festival pentru publicul de teatru din Vâlcea, dar şi pentru cei care se află în perioada respectivă în staţiunile din apropierea oraşului. E un eveniment care poate dezvolta turismul cultural, în pofida greutăţilor financiare şi a nemulţumirilor din partea unora (nu ar fi interesant pe lumea asta fără opozanţi, căci datorită lor succesele se pot multiplica). Locurile sunt frumoase şi mustesc, cum se spune, de istorie.
Ariel Inter Fest 2013 (18-28 iulie) a avut, în primul rând, însemnul Silviu Purcărete. Reputatul creator a susţinut, în timpul festivalului, un atelier (Work in Progress) intitulat “Hamlet & Hamlet”. A fost programat şi un spectacol al regizorului, “Conul Leonida faţă cu reacţiunea” de Caragiale, cu doi protagonişti care merită toată consideraţia publicului de oriunde în ţară şi în special al publicului vâlcean, căci au venit să joace aici în zilele toride ale sfârşitului de iulie: Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ. Spectacolul (producţie a TNB realizată în parteneriat cu Teatrul Ariel) a fost început la ediţia de anul trecut a festivalului, în sala Zăvoi a Ariel-ului. Acum montarea a fost urcată pe scena sălii Ostroveni a aceluiaşi teatru. De asemenea, lui Purcărete i-a fost dedicat un amplu eseu apărut în noua publicaţie de cultură şi arte Infinitezimal, lansată în festival de criticul Sebastian-Vlad Popa.
30 de spectacole din România, Republica Moldova, Scoţia, Italia şi Franţa au alcătuit programul Ariel Inter Fest. Prima reprezentaţie din festival a fost cea cu “Actorul” (Teatrul Masca), în care Mihai Mălaimare, acompaniat la pian de Mircea Tiberian, a încântat datorită “mărturisirilor” jucate în scenă despre viaţă, speranţă, bucurie şi durere – toate aparţinând fiecărui actor dedicat teatrului. Mălaimare a avut şi un workshop: “Statui vivante”, cu “statui” vii “plasate” prin zonele în care se desfăşura festivalul.
Publicul i-a aplaudat, bucurându-se de prezenţa lor la Râmnicu Vâlcea, nu numai pe Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ sau Mihai Mălaimare, dar şi pe Tania Popa - “Fata din curcubeu”, textul şi regia aparţinând Liei Bugnar (TNB); pe cei patru din “Noi4” - Ilinca Manolache, Maria Obretin, Lia Bugnar şi Marius Manole (un spectacol pe text de Lia Bugnar în regia Dorinei Chiriac, produs de Teatrul Nu e o Clădire; pe Ioana Crăciunescu în “O femeie singură” de Dario Fo şi Franca Rame, regia Veronique Widock (Teatrul Naţional din Sibiu), pe Ala Menşicov în “Ultima noapte la Madrid”, regia Vitalie Drucec (Teatrul Eugen Ionescu din Chişinău, care a prezentat şi “Fotografi şi clovni invizibili”, text şi regie Val Butnaru), pe Radu Gheorghe, Mihai Bisericanu, Anca Sigartău, Georgeta Ciocârlan în spectacolul regizat de Radu Gheorghe “Interpretul”, de Tristan Bernard, în traducerea lui Radu Beligan (Teatrul Mic din Bucureşti), pe echipa spectacolului “Pescăruşul” de Cehov (spectacol-laborator condus de Antoaneta Cojocaru - Teatrul Bulandra), dar şi pe actorii italieni de la Teatro Catalyst Florenţa, Teatrul S'Arza Sardinia. Au fost alte teatre şi companii cu spectacole interesante, mai mult sau mai puţin gustate de public.
Teatrul Ariel, organizatorul festivalului, a avut câteva spectacole: “Căsătoria” de Gogol, regia Aurel Palade (a susţinut şi workshopul “Azilul de noapte”, care se va materializa într-un spectacol); premiera cu “Groparii” - un incitant proiect propus de tânărul regizor Vlad Popescu cu scene din “Hamlet”, şi premiera cu “Noaptea trece chiar şi prin piatră” de Leonid Andreev, regia Horaţiu Mihaiu, cu o idee demnă de luat în seamă. Aşa cum menţiona regizorul, Andreev considera că teatrul va fi omorât de “imaginile mişcătoare” ale filmului. De aceea piesa aleasă “va deveni martora acestor frământări artistice ale autorului”. Interesant de văzut, căci originală este ideea regizorului.
Un loc de cinste l-au avut spectacolele pentru copii, prezentate în parcul Zăvoi, iar spectatori – cât cuprinde. Micul public a fost “răsfăţat” cu producţii ale Teatrului Guguţă din Chişinău, dar şi cu alte montări, aduse în aer liber de italieni şi francezi.
Pe tot parcursul festivalului a fost deschis Standul permanent de carte, cu volume despre arta actorului, despre artişti, despre regizori. Criticul Doina Papp şi-a lansat bunăoară cartea recent apărută “De la cortina de fier la teatru fără perdea”.
Unsprezece zile de festival... Nu le-a fost uşor gazdelor. Însă trebuie remarcat faptul că o echipă atât de bine organizată (Doina Migleczi – directorul festivalului, Aurora Popescu – directorul economic, cei din departamentul artistic, cei din departamentul Organizare şi Tehnic cărora li s-au alăturat voluntari) mai rar întâlneşti!
