Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sâmbătă, 14 ianuarie
de Agatha Christie
Regie: Erwin Șimșensohn
„În fiecare dintre noi zace un mister...”
Cursa de șoareci, în regia lui Erwin Șimșensohn, spectacolul care pune micile celule cenușii la treabă, este un irezistibil thriller clasic care îmbină umorul negru, suspansul, situațiile-limită, emoția și jocurile întortocheate ale minții. Fiind vorba de Agatha Christie, „regina crimei”, bineînțeles că nimic nu este ceea ce pare, toată lumea are ceva de ascuns, iar surprizele se dezvăluie la fiecare pas... greșit. Astfel, un idilic decor britanic devine peste noapte locul de desfășurare a unui formidabil policier, în care fiecare gest reprezintă o potențială probă judiciară.
Într-un conac al Angliei rurale, în plină (și convenabilă) furtună de zăpadă, mai mulți călători excentrici rămân înzăpeziți, rupți de civilizație și de lumea din jur. Însă ce pare la început doar o situație neplăcută, la îndemâna protecției consumatorilor, se transformă rapid într-o cursă a suspiciunilor, temerilor și adevărurilor tăinuite. Și-asta pentru că la radio, printre știrile despre starea drumurilor și puțin jazz, se strecoară un anunț neliniștitor. O crimă s-a petrecut în Londra, iar suspectul, ale cărui semnalmente se potrivesc oricui (chiar și neobișnuiților vizitatori), este în libertate. Printr-un ultim apel înainte de căderea liniilor telefonice, poliția anunță că va trimite un agent la pensiunea izolată. Oare vinovatul se află chiar printre oaspeți?
Cursa de șoareci, al doilea spectacol regizat de Erwin Șimșensohn la TNB, după Memoria apei, este o montare captivantă, cu o distribuție de excepție, replici istețe, umor britanic rafinat și o intrigă palpitantă, al cărei deznodământ pare să se rescrie în mintea fiecăruia dintre noi, pe măsură ce apar noi indicii. Fiecare personaj devine suspect, iar fiecare răsturnare de situație – o lovitură de teatru, în această nouă punere în scenă a uneia dintre cele mai faimoase piese de teatru din lume.
În Londra, Cursa de șoareci a avut premiera pe West End în 1952. Este considerat cel mai longeviv spectacol din istoria teatrului, jucându-se de aproape 66 de ani fără întrerupere: a avut deja peste 27000 de reprezentații, iar din distribuție au făcut parte de-a lungul timpului mai mult de 400 de actori.
Creatorul de teatru
de Thomas Bernhard
Regie: Alexandru Dabija
Creatorul de teatru, piesa unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, austriacul Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija și cu Marcel Iureș în rolul titular, este un imn paradoxal închinat artei teatrale, dar și o privire caustică asupra vieților noastre meschine și tragicomice.
În rolul lui Bruscon, Marcel Iureș dă viață, într-un cvasi-monolog caustic și absurd, unui splendid bufon în căutarea absolutului în artă. Actor, autor și regizor megaloman, mizantrop, ipohondru, nihilist și intempestiv, Bruscon izbucnește în tirade îndreptate împotriva mediocrității țării sale, vociferează despre orice, de la politică, societate, teatru - pe care Bruscon susține că-l detestă -, răbufnește față de condițiile care îi sunt oferite, pentru că nimic și nimeni nu se ridică la înălțimea ambițiilor sale artistice, și mai ales familia sa, cu care se poartă tiranic.
Personajele care îl secondează (interpretate de Alexandru Bindea, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu, Lucian Iftime, Afrodita Androne și Victoria Dicu) sunt grotești, aproape caricaturale, adesea ridicole, înzestrate cu capacitatea de a stârni în spectator sentimente de respingere și ilaritate, dar în spatele caricaturii se ascunde pesimismul scriitorului Thomas Bernhard, convins că această umanitate nu are nicio șansă de salvare.
Creatorul de teatru - un text extraordinar, plin de furie, disperare, agresivitate, deziluzie, dar și de umor negru, pe care același Alexandru Dabija îl punea în scenă la Teatrul Act, în 2001, tot cu Marcel Iureș în rolul principal, este readus acum pe scenă la Teatrul Național București, cu un Marcel Iureș aflat de data aceasta la vârsta acestui personaj ridicol și tragic în egală măsură.
Memoria apei
de Shelagh Stephenson
Regie: Erwin Șimșensohn
Trei surori – Teresa, Mary și Catherine – se întorc, după mult timp, acasă, să-și conducă mama pe ultimul drum. În febra pregătirilor, poveştile lor de viaţă ni se derulează într-un joc înşelător al amintirilor, într-o luptă cu propriii lor demoni. Se nasc întrebări când cinice, când tandre, se aşteaptă răspunsuri de-o viaţă-ntreagă.
În Memoria apei timpul subiectiv intră în conflict cu cel real, iar graniţa între comic şi tragic e dizolvată în regrete şi neîmpliniri. Descoperim, cu acest prilej, un regizor (Erwin Şimşensohn) cu abilităţi de fin psiholog care mizează pe firescul dialogului, suntem cuceriţi de partituri feminine nuanțate. Un spectacol emoţionant în care muzica (Vlaicu Golcea) susţine dinamica trăirilor, iar scenografia (Alina Herescu) conservă amprenta sufletească a eroinelor.
Memoria apei este o călătorie în universul interior al fiecăruia. Un spectacol pentru suflet, despre relaţiile de familie, despre regăsire şi acceptare din iubire.
Noaptea lui Helver
de Ingmar Villqist
Regie: Matei Lucaci-Grünberg
Piesa "Noaptea lui Helver" este prezentată cu acordul Stowarzyszenie Autorow ZAIKS, Varșovia
Noaptea lui Helver este un spectacol impresionant despre puterea spiritului uman în fața cumplitelor încercări ale istoriei. O parabolă tandră, profundă și emoționantă, spusă cu umor și speranță, despre vieți mici distruse de catastrofe mari, despre deznădejde și încăpățânarea de a ține inima sus.
Helver și Karla sunt doi oameni care încearcă să trăiască într-o lume în care cei vulnerabili sunt anihilați. Helver este un copil în corpul unui adult, iar Karla - cea care încearcă să îl îndrume prin labirintul de reguli, semne și sensuri ale unei societăți de care încearcă să-l protejeze. Sunt singuri împotriva lumii, cu amintirile, ciondănelile, poveștile, traumele, muzica și supa lor cu găluști.
Tandrețea dintre ei, jocurile de-a adevărul, dansurile la lumina torțelor aprinse, toate par să țină violența la o distanță sigură. Fanatismul e la Helver doar un prilej de a face exerciții de gimnastică, scandările furioase - o ocazie să-și salute prietenii, extremismul - un simplu joc de rol. Totul pare a fi doar o convenție, în care oameni în toată firea se joacă de-a soldățeii, se îmbracă în uniformă, au arme și scapă lumea de „ticăloși”. Asta până când marșul istoriei ajunge la ușa lor și joaca oamenilor lipsiți de apărare se transformă în strigăt neputincios de salvare.
O montare electrizantă, în care pericolul pândește la fiecare pas, în care scenele de viață domestică se împletesc cu marile prefaceri ale istoriei, iar publicul este invitat să participe îndeaproape la acest carusel emoțional și extrem de intim.
Piesa Noaptea lui Helver a fost scrisă în 1999 de Ingmar Villqist (pseudonimul literar al dramaturgului și profesorului polonez de istoria artei Jarosław Świerszcz) și a fost produsă în peste 30 de teatre din întreaga lume.
Duminică, 15 ianuarie
Caragiale altfel
La începutul anului 2023, cu ocazia Zilei Naționale a Culturii (15 ianuarie), Teatrul Național București vă invită la o sărbătoare Caragiale: recitalul Caragiale altfel (al actorului Niculae Urs), susținut în luna nașterii celui mai mare dramaturg român, la teatrul care-i poartă numele. Un one-man show inedit în care Caragiale nu este prezent pe scenă numai în calitate de autor, ci și în calitate de personaj al propriilor scrieri. Niculae Urs a ales fragmente din articolele şi corespondenţa lui Caragiale pentru a pune în lumină trăsătura cea mai puternică a personalității scriitorului: înțelegerea vieții ca un spectacol perpetuu, creat, regizat și jucat de el însuși. Un recital care prezintă imaginea lui Caragiale ca om-spectacol.
Niculae Urs a impresionat cu dramatizări după Cehov – „Măscăriciul” (jucând alături de Horaţiu Mălăele, la Teatrul Bulandra) şi „Momâia” (recital susţinut la Teatrul Nottara, dar şi pe alte scene).
„Caragiale altfel” va avea loc la Sala Media, de la ora 15.00.
Pacea eternă
de Juan Mayorga
Regie: Alejandro Durán
Trei câini sunt în cursă pentru câștigarea celui mai râvnit premiu – admiterea într-o unitate antiteroristă de elită. Trei personalități distincte, cu seturi de valori și ambiții doar în aparență asemănătoare, se dezvăluie pe parcursul probelor succesive la care cei trei sunt supuși, dând naștere la o dezbatere intensă, pe viață și pe moarte, despre putere, sacrificiu și capcanele morale ale luptei împotriva terorismului.
Făcând trimitere la celebrul eseu politic al filosofului Immanuel Kant, al cărui titlu îl împrumută, Pacea eternă devine un prilej de reflecție asupra dilemelor etice de neocolit ale gândirii și acțiunii umane - justifică scopul orice mijloace?, este cuantificabilă viața unui singur om? și, mai ales, unde se termină măsurile de prevenție și securitate și unde începe abuzul?. Fără a oferi un răspuns tranșant, Juan Mayorga invită publicul la o examinare a propriei conștiințe.
„Prin intermediul unor teste fizice și psihologice, la care sunt supuși cei trei câini aflați în competiție, Pacea eternă propune o dezbatere privind dilemele etice din viața politică și socială de astăzi. Este o metaforă șocantă a lumii noastre, aflată sub amenințarea absurdă a terorismului, un text care are ca protagoniști animale, dar care este profund înrădăcinat în psihologia naturii umane.” (Alejandro Durán, regizor)
Dramaturgul spaniol Juan Mayorga este una dintre cele mai puternice și relevante voci din teatrul contemporan. Câștigător a numeroase premii - Premiul „Principesa de Asturias pentru Literatură” (2022), Premiul Valle-Inclán (2009), Premiul Național de Teatru (2007), Premiul Max pentru Cel mai bun autor (2006, 2008, 2009); a predat artă dramatică și filosofie la Royal School of Dramatic Art (Madrid); în prezent, conduce secția de masterat în Creație teatrală a Universității Carlos III din Madrid.
Beginners
de Tim Crouch
Regie: Bobi Pricop
Beginners - Un spectacol despre granița invizibilă dintre copilărie și maturitate, despre copiii care am fost și despre adulții care vom deveni.
În absența părinților, copiii trebuie să se substituie acestora și să facă față provocărilor pe care le presupune vârsta adultă: să se accepte unii pe ceilalți, să facă față schimbărilor și chiar să salveze planeta. Printre toate aceste provocări, există însă loc și de aventură, joacă și teatru, pentru că Beginners este și o piesă despre puterea tămăduitoare a artei în fața pierderii și a suferinței.
„În Beginners, copiii sunt urmele pe care adulții le lasă să se maturizeze fără să le vegheze maturizarea. Sunt un fel de crustă peste care anii se așează și cresc, uitând parcă de unde au venit. Adulții se topesc în căutările copiilor de a-i înțelege. În absența adulților, copiii sunt spectacolul sfârșitului unei lumi și începutului alteia. Sunt creația care-și permite „să copilărească” pe terenul de joacă iluminat de întrebări dure. Pe care doar copiii își iau libertatea să le pună. Pentru că-n lumea lor e timp de confruntări radicale cu tot ce „nu se face” atunci când creștem. Atunci când trebuie să devenim adulți responsabili. Vârsta copiilor e iresponsabilitatea emancipatoare care are potențialul schimbării totale. Vârsta lor e revoluția.“ Mihaela Michailov
Un spectacol plin de fantezie și mister, de întorsături de situație și multe surprize, cu actori adulți și actori copii, o punere în scenă care ne va pune simțurile la încercare, jucându-se în același timp și cu mințile noastre.
ActOrchestra
Creație colectivă
Regie: Horia Suru
Spectacol muzical care nu e Music Hall. Spectacol de muzică și pantomime.
Nu este concert, nici teatru muzical, nici improvizaţie muzicală, nici exerciţiu de actorie… dacă vrem să definim genul. Este doar un joc la care se rîde… serios, cu 3 actori şi încă 20 de parteneri… sau instrumente muzicale. Orchestra din această seară transformă concertul într-un spectacol de teatru, pentru că luptele de culise sunt mai spectaculoase decât spectacolul din scenă. Instrumentele o iau razna, iar artiştii devin o prelungire a sunetelor.
O poveste plină de umor, cu trei personaje pornite pe (mereu) imprevizibilul drum al supremaţiei pe scenă. Un concert împachetat într-o poveste veselă, sonoră, ritmată. Sunteţi pregătiţi pentru un maraton muzical şi teatral de o oră, unde se trece cu viteza luminii, de la Mozart la rock… şi la chansonete? Puneţi-vă centurile de rezistenţă maximă pentru starea de râs.
Regele moare
de Eugène Ionesco
Regie: Andrei și Andreea Grosu
Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta îmi pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care nu acceptăm să murim ‒ motivează dramaturgul Eugène Ionesco nașterea piesei Regele moare. Textul este cea mai caldă, înduioșătoare și sinceră mărturisire a omului Eugène Ionesco despre marea întâlnire finală. Neliniștile nesfârșite, agonia permanentă din Jurnalele sale își găsesc transpunerea dramatică într-unul dintre cele mai profunde „poeme” despre moarte și acceptarea ei. O metaforă alegorică a trecerii, o confesiune în oglindă a propriei conștiințe. Întreaga zbatere interioară a lui Bérenger‒ revolta, frica, spaima, groaza, tristețea, bucuria, dorința de a trăi, amintirile, nostalgia, resemnarea ‒ nu este altceva decât un ceremonial al trecerii prin care el, omul,învață acceptarea, învață a muri. Dar Bérenger nu e singur. O are alături pe soția sa. Regina Marguerite și Regina Marie ‒ două aspecte ale uneia și aceleiași femei. Marguerite ‒ inițiatoarea, cea care permite accesul altor lumi „lumea dinaintea nașterii și cea de după”‒ ea îl naște, ea îl ajută să pășească în lumea de dincolo; Marie ‒ grația, tandrețea, fragilitatea ‒ neputincioasă în fața Morții.
Regele moare e un spectacol de o emoție copleșitoare, în care fiecare dintre noi joacă rolul principal.
