Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spectacolul va avea loc miercuri, 4 februarie și joi, 5 februarie, ora 19:00, la Sala Atelier (Strada Constantin Mille nr. 16).
Noua producție a Teatrului Mic, VICTIMELE DATORIEI în regia Nonei Ciobanu, readuce universul ionescian în prim-plan, printr-o construcție care articulează absurdul, metafizicul și poezia, propunând spectatorilor o experiență teatrală unică.
Scrisă în 1952, Victimele datoriei de Eugène Ionesco ocupă un loc central în dramaturgia absurdului, fiind una dintre piesele în care autorul își formulează în modul cel mai direct relația cu actul creației și cu propria identitate. Concepută ca o reflecție asupra raportului dintre individ și constrângerile impuse de rațiune, limbaj și autoritate, piesa deturnează mecanismele teatrului clasic pentru a construi un univers instabil, guvernat de contradicție și ambiguitate.
Textul anticipează teme recurente în opera ionesciană — alienarea, criza sensului și fragilitatea eului — afirmând o poetică teatrală radicală, în care absurdul devine instrument de luciditate. Dimensiunea autobiografică oferă textului o puternică miză teoretică, afirmând absurdul ca formă critică de interogare a identității și a sensului.
„Anchetă polițienească în cheie burlescă, care se transformă într-o călătorie de căutare a sinelui, VICTIMELE DATORIEI este cea mai autobiografică piesă a lui Ionesco, în care tragicul devine comic, comicul devine tragic, iar viața devine veselă... după cum spune unul din personaje. [...] Mi-am proiectat pe scenă îndoielile, neliniștile profunde, mi-am incarnat antagonismele, mi-am smuls măruntaiele. Am fost făcut șarlatan, pehlivan mărunt, mărturisește autorul.
Pasionat de teatru, personajul lui Ionesco, Choubert, aflat într-o criză a creației, își incarnează, ca într-o farsă, Rațiunea în Polițistul care se va înfățișa la ușa sa, spre a determina identificarea și căutarea obsesivă a lui Mallot (mal în franceză înseamnă rău). Poezia pare a fi salvatoare... însă, în iureșul deopotrivă comic și tragic al căutării lui Mallot, Poetul are toate șansele să devină la fel de tiran ca polițistul pe care l-a anihilat.
Mestecați, înghițiți... repetă obsesiv la finalul piesei „victimele datoriei”. Rămâne ca fiecare dintre noi să discearnă ce, cum și când mestecă și înghite.” – Nona Ciobanu
Citește pe Antena3.ro
