Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Până acum nu s-a scris o istorie documentată științific a maghiarilor din diaspora românească de la începuturi până în prezent. Fenomenul este aproape inexplicabil, deoarece comunitatea maghiară din București are cel puțin doi istorici importanți, și anume Endre Veress și Lajos Demény.
Endre (Andrei) Veress (1868-1953) face eforturi deosebite pentru a publica într-un timp record un „Calendar ilustrat al maghiarilor din București” pe anul 1890 (Bukaresti Magyarok Képes Naptára). Pe atunci avea doar 21 de ani și absolvise o școală comercială din Cluj, conform dorinței tatălui său. Întors la București, lucrează la o societate de asigurări, dar pasiunea pentru istorie nu se stinsese. Studiul său despre diaspora maghiară din Muntenia și Moldova, intitulat „Problema Regatului” (A regáti kérdés), a fost publicat în „Egyházi Újság”, gazeta comunității reformate, în 82 de episoade, între 1931 și 1935, apoi a continuat în 1939 cu alte 9 episoade. Întreg studiul este republicat în volum abia în anul 2000. Deși dă cea mai completă imagine despre maghiarii din spațiul extracarpatic românesc, studiul nu este structurat cronologic, ci tematic, autorul neacordând prea mare atenție datării unor evenimente și fapte.
La cererea ministrului Al. Lapedatu, Bitay traduce în 1934 istoria literaturii maghiare a lui György Kristof. Este singura istorie a literaturii maghiare apărută în română, de la începuturi (1205) până în contemporaneitate. În același an apăruseră două volume din cea mai bună istorie a literaturii maghiare (în limba maghiară însă), datorată lui Antal Szerb (1901-1945).
De altminteri, memorialistica este un gen literar cultivat în literatura maghiară încă din sec. al XVII-lea, începând cu János Kemény (1607-1662), strălucit bărbat de stat cu misiuni diplomatice și în țările române, pentru scurt timp și principe al Transilvaniei. Cel mai cunoscut autor de autobiografii pentru maghiarii din București este însă pastorul reformat Ferenc Koós (1828-1905). În 1890, el tipărește la Brașov „Viața și amintirile mele” (Életem és emlékeim), în două volume. Scriitorul, ziaristul și traducătorul Géza Domokos (1928-2007) este cel care încheie seria scrierilor memorialistice. Între 1996 și 2004 publică nu mai puțin de șase volume de amintiri care se referă în special la perioada în care a fost directorul editurii Kriterion din București, dar și la activitatea politică desfășurată de el - din decembrie 1989 până în 1992 - ca lider al Uniunii Democratice a Maghiarilor din România.
Istoria recentă a maghiarilor este completată prin publicarea de interviuri, cele mai importante fiind ale sociologului și profesorului universitar Zoltán Rostás (n. 1946) și ale lectorului universitar Éva Bányai (n. 1971).
Această scurtă introducere în povestea diasporei maghiare din București – despre care vă invităm să aflați mai multe vizitând expoziția – se încheie prin cuvintele unui maghiar născut la București în 1853, ca fiu al revoluționarului Dénes Sándor. Este vorba despre József Sándor, care va deveni în 1885 președintele Asociației culturale maghiare din Ardeal (EMKE). Iată cuvintele sale despre sentimentul trăit în diaspora: „Binecuvântată fie țara care ne primește, nația care ne oferă un cămin, religia care ne apără, legea care ne sprijină, străinul, care vorbește o altă limbă, domnul, care nu este doar fiul propriei sale țări și al propriului său neam, ci este și om.”
Expoziția tematică „Bucureștiul maghiar. Povestea unei diaspore” este deschisă în perioada 29 august – 12 noiembrie 2023.
Citește pe Antena3.ro
