Desăvârşit

Să spună Grecul şi Elefantul (de Alifantis) despre un alt coleg de breaslă că i-a pus Dumnezeu mâna în cap... E ceva!

În ultima vreme, l-am auzit pe Nicu Alifantis mulţumind (nu o singură dată) unor tineri muzicieni talentaţi care l-au ajutat să-şi ducă la bun sfârşit o altă nebunie frumoasă. Un gest pe cât de frumos, pe atât de rar întâlnit, într-o societate căreia îi lipseşte cu desăvârşire moralitatea. Acum, din nou, Alifantis mulţumeşte. De această dată, destinatarul este Andrieş, chiar dacă este un om aproape perfect, căruia cu greu îi poţi rezista. Cel puţin aşa susţine expeditorul: "A trecut foarte multă vreme de când ne-am cunoscut. S-a întâmplat la sfârşitul anilor '70. De-atunci ne-am tot intersectat, atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi. Ne-am împrietenit şi am reuşit până în ziua de azi să avem o relaţie foarte frumoasă. Pot spune cu mâna pe inimă că este singurul coleg de breaslă cu care am o relaţie de adevărată prietenie. Nu-i lucru simplu să-i poţi rezista lui Alexe atâta vreme. E exigent, e corect, e punctual fără să poarte ceas, e politicos, e amabil, e generos, e dintr-o bucată, îţi spune tot ce gândeşte fără să te menajeze cu nimic, are foarte mult umor, ceea ce pe mine mă umple de bucurie".  

"CE SĂ VREI MAI MULT DE LA UN OM?"
Grecul îl iubeşte pe Alexe. Şi Alexe îl iubeşte pe Grec - suntem convinşi, chiar dacă cel sâsâit nu şi-a declarat public atât de pătimaş sentimentele faţă de rârâit. Nu-i nimic, avem o declaraţie de... dragoste şi e de ajuns. Deocamdată!    

"La câtva timp după ce l-am cunoscut mai bine - spune, desigur, Nicu Alifantis - am înţeles acea expresie care se spune despre cineva cum că i-ar fi pus Dumnezeu mâna pe cap. Ei bine, da, lui Andrieş i-a pus Dumnezeu mâna în cap, i-a dat totul cu toptanul. Scrie bine proză şi poezie, are texte geniale pentru cântecele sale, desenează, compune, cântă la chitară, la muzicuţă, la pian, face fotografii excelente, e un bun grafician, are un simţ didactic deosebit, fiind un foarte bun profesor, e un arhitect desăvârşit... Ce să vrei mai mult de la un om? În plus, e un bun prieten, camarad, partener de scenă sau coleg de catedră, îl iubesc fanii, îl iubesc elevii, îl iubesc colegii, îl iubesc femeile, îl iubesc copiii, îl iubesc animalele... E o plăcere să mergi cu el la restaurant, pentru că îi plac dulciurile, mâncarea bună şi băuturile fine... E singurul nefumător care nu te agresează cu fiţele specifice celor care nu fumează sau abia s-au lăsat de fumat. E un om absolut normal şi pentru asta îl iubesc. Îţi mulţumesc, Alexe, pentru tot, dar mai ales pentru faptul că exişti şi că m-ai acceptat ca prieten!"