Legendă vie a muzicii uşoare

"Dacă aş renunţa la activitatea mea, de fiecare zi, aş muri foarte repede", spune Alexandru Jula.

N-ar putea trăi fără muzică. Este un lucru cert. Nu poate da uitării anii în care alături de trupa de estradă a Teatrului Muzical "Nae Leonard" din Galaţi a colindat întreaga Românie. "Mii de spectacole, sute de turnee care mi-au rămas întipărite în minte şi în suflet. Am început în 1953 cu "Sugestii şi reclamaţii". Prin '60 am fost distribuit în "Şapte note la concert", "Din Galaţi până-n Carpaţi", "Dansul notelor", "Competeţii pe portativ", "Răzbunătorii de la Revistă" şi multe altele.

Graniţele ţării nu erau însă o barieră. Alexandru Jula a avut parte şi de numeroase turnee peste hotare. Duetul Ionel Miron-Alexandru Jula ridica sălile în picioare. "Vocile noastre s-au potrivit extraordinar. În 1960, la 23 august, am participat la prima emisiune de televiziune. S-a filmat în Herăstrău, la Grădina de Vară, unde am avut un succes nemaipomenit. A doua zi ne cunoştea toată România. La Radio ne-am lansat ceva mai târziu.

Prima emisiune a avut loc la 1 ianuarie 1963, ora 16:00. Invitaţi: Doina Badea, Ionel Miron, Alexandru Jula şi Constantin Nadoleanu. Am continuat să facem înregistrări pentru Radio. Compozitorii ne căutau. Am fost în vogă, cu toate că era o perioadă grea pentru cântăreţi pentru că erau foarte mulţi interpreţi buni şi era foarte greu să te lansezi în această pleiadă, să faci faţă între ei. Am reuşit totuşi", îşi aminteşte Alexandru Jula zâmbind anilor de început ai carierei sale.

"În 1965-1966 am lansat acea piesă care m-a urmărit toată viaţa: «Soţia prietenului meu». Eram invitat la o emisiune de televiziune iar regizor era Florin Grigorescu. Eu aveam deja piesa, o cântasem doar la Galaţi. I-am propus să o interpretez. Mi-a spus: «Cum se poate! Ne sare în cap toată morala socialistă». Am insistat şi am propus-o pentru vizionare! A accceptat până la urmă.

Pe atunci preşedintele Radioteleviziunii era Octavian Paller. A avut loc vizionarea. Înaintea mea avea un cuplet Dem Rădulescu. Cupletul lui Dem a fost scos. Atunci Grigorescu s-a uitat ciudat la mine. Însă Octavian Paller a spus: «Cântă grozav puştuiul ăsta. Ce-o fi, o fi! Om vedea ce-om păţi, în frunte cu el». A doua zi, piesa era şlagăr. O viaţă întreagă am cântat sute de piese. Dar asta m-a urmărit toată viaţa", spune artistul.

I-a cântat melodia şi lui Nicolae Ceauşescu, venit în vizită la Galaţi. Evident cei din Gospodăria de partid s-au împotrivit. "N-au fost de acord pentru că nu este în acord cu morala socialistă. Am vorbit cu chitaristul meu, Petrică. La un semnal, Petrică a început să cânte. Ceauşescu ştia piesa. A cântat-o cu mine.

Iar cei de la Gospodăria de partid se lăudau cât de bine au ales ei piesa", îşi aminteşte Alexandru Jula, apoi revine la anul 1966 când împreună cu Ionel Miron a avut mari succese alături de Teatrul de Revistă "Constantin Tănase" din Bucureşti. "Am colaborat în foarte multe spectacole.

Chiar s-a montat un spectacol special pentru noi care se numea «Carnaval la Tănase». Am mai participat la «Aventurile unei umbrele» pe care îl pusese în scenă Edmond Deda. Am fost în distribuţia unui spectacol al lui Mircea Crişan «Al optulea magnific». Am colaborat cu Teatrul Tănase din '65 până prin '72 când am început colaborarea cu Teatrul de revistă «Fantasio» din Constanţa. Aici îl cunoşteam foarte bine pe Aurel Manolache", îşi aminteşte Alexandru Jula.

URSS.În 1972, Jula şi Miron au plecat în primul lor turneu peste hotare. Destinaţia: Uniunea Sovietică. "În acel turneu am fost şi la Chişinău. Am dat spectacol într-o grădină unde s-au adunat foarte mulţi români. Am rămas surprinşi. Toţi vorbeau ruseşte. Păreau că nu înţeleg nici o vorbă româneşte. Am primit în schimb foarte foarte multe flori. Fiecare îmi atrăgea atenţia că în buchet există un bileţel. 

 

Scriau: «Când veniţi, fraţilor? Nu ne uitaţi, nu ne lăsaţi!». În pauză a venit securitatea lor şi a căutat bileţele în buchetele de flori. N-au găsit nimic. Biletele erau la noi. Le-am adus acasă.

Tot în acel turneu a avut loc o întâmplare impresionantă. Eram la Ufa. La pauza spectacolului a venit la noi un bătrân care nu semăna cu ceilalţi spectatori. Era român rămas acolo din primul război mondial. Ne-a zis cu un accent ciudat: «Măi, copii, dar voi o doină de ce nu cântaţi?». Atunci, colegul meu, Ionel Miron, i-a cântat o doină pe care n-o voi uita niciodată: «Cuculeţ de la Moldova». Acel bătrân avea o figură parcă sculptată în piatră. Nu schiţa nici un gest. Era încremenit şi îi curgeau şuvoaie de lacrimi. Lacrimi de dor de casă".

Primul turneu în Occident l-a susţinut la Stutgart în 1971. Au urmat numeroase oraşe din Europa însă Alexandru Jula n-a avut vreodată intenţia de a rămâne peste hotare. La Teatrul Muzical din Galaţi Alexandru Jula şi-a petrecut aproape 40 de ani din viaţă. "Am avut turnee, mii şi mii de spectacole. Dar la centru, nu s-a ştiut aprope nimic despre asta. 45 de ani m-am lovit de aroganţa bucureşteană, pentru că atunci când spuneam că sunt din Galaţi interlocutorul meu mă privea de sus, arogant, preţios şi sfidător. Acest lucru se mai întâmplă şi azi", spune cu amărăciune Alexandru Jula.

Rememorând amintirile plăcute din anii în care mergea în turneu cu trenul, cu vagonul artiştilor, Alexandru Jula zâmbeşte şi ne povesteşte: "La Făgăraş, în faţa Casei de cultură, se afla bustul Doamnei Stanca, soţia lui Mihai Viteazul. Când am mers la matineu, nu văzusem bustul iar colegii mei au vrut să-mi facă o glumă: au ticluit o scrisoare. I-au dat-o femeii de serviciu să mi-o aducă.

Am citit biletul pe care scria: «Stimate domnule Jula. De mult vreau să te cunosc. Acum am ocazia. Te aştept între matineu şi seară vizavi de Casa de cultură. Semnat: Stanca». Eu m-am aranjat, m-am pus la patru ace şi m-am dus la întâlnire. Iar când am ajuns, tocmai se plimba pe acolo o tipă. Mi-am zis în gând: «Asta e!» Apoi m-am apropiat şi i-am spus: «Sărut mâna, sunteţi duduia Stanca?». Fata se uită la mine cu milă: «Nu, dom'le Stanca-i, dumneaei!» şi-mi arată statuia. Aşa că am fost la o întâlnire cu o statuie".

De-a lungul carierei Alexandru Jula a cunoscut artişti uriaşi: Petre Ştefănescu Goangă, Ion Dacian, Maria Tănase. "Pe Maria Tănase am cunoscut-o prin 1959. Se construise cel mai important hotel din Galaţi: Dunărea. Acolo au fost invitaţi să cânte «lăutarii» satului Jula şi Miron. Într-o seară a venit un ospătar care ne-a spus: «Vedeţi că vă aşteaptă la masă doamna Maria Tănase».

Noi am încremenit pentru că Maria Tănase nu era o interpretă. Era o instituţie. Ne-am dus precum doi pui opăriţi. Ne-am apropiat de masa ei şi am rămas în picioare. Ne-a spus cu un glas răsunător: «Staţi jos, mă». Ne-am aşezat, tăcuţi iar ea a mâncat în continuare. Când a terminat de mâncat, ne-a privit şi ne-a spus într-o românească neaoşă: «Bă, voi de unde p... mamii voastre aţi mai apărut că tare frumos mai cântaţi!». Asta a fost prima întâlnire cu Maria Tănase. Am avut apoi bucuria şi onoarea de a cânta cu ea în nişte varietăţi cu public la Televiziunea Română", adaugă artistul.

Pentru Jula au creat piese compozitori importanţi şi textieri pe măsură. A cântat sub bagheta unor dirijori celebri precum Sile Dinicu şi a primit numeroase premii, distincţii şi medalii.