Folk drag

Ea nu a acceptat viaţa oricum, a privit-o ca pe o luptă!

Â
O luptă dusă pentru a impărtăşi ceea ce a simţit că are de spus! A ştiut pănă la sfărşit un lucru extrem de important, pe care puţini (dar cei mai buni!) din lumea asta mare il cunosc: a ştiut cu exactitate ce vrea şi a fost dispusă să facă totul pentru a obţine aceasta. A vrut să cănte şi a căntat, a vrut să recite şi a făcut asta atăt de bine… a vrut să joace in piese de teatru şi a reuşit să capete dreptul ăsta abia la vărsta de 38 de ani. Nemeritat de scurta sa viaţă a fost pănă la urmă una aproape căştigătoare! O să fie pe deplin atunci cănd lumea o să-şi amintească de ea. Asta şi-a dorit… ultima dată!

A iubit tare folkul şi a descoperit acest adevăr din inima ei pe vremea cănd era deja recunoscută drept o bună căntăreaţă de muzică uşoară. In secunda doi a luat măsuri. A pus punct şi a luat-o de la capăt, s-a apucat de folk cu tot ceea ce acesta implica: compus muzică, versuri, căntat la chitară şi nu in ultimul rănd trăire… pe de-a-ntregul.

OPERA FOLK. O bucăţică din partitura folk a operei ei artistice ne-a fost desluşită de unul dintre emisarii acestui gen muzical, din gaşca de folkişti din care era parte şi Anda, care făcea valuri la vremea aceea (perioada Cenaclului Flacăra).

Este Mircea Vintilă sau Ciocu’, cum il ştiu cei mai mulţi. A avut prima intălnire cu Anda in anul 1973 la o şedinţă a Cenaclului Flacăra ţinută in cadrul Liceului Şincai. Ce mai intălnire s-a petrecut pentru Vintilă atunci, trei (nume mari) dintr-o lovitură: Anda Călugăreanu, Florian Pittiş şi Dan Tufaru! Adică un trio ce reprezenta "o formulă la mare modă, cu foarte mare succes la public". Aşa a cunoscut-o personal pe Anda, şi astfel avem şi noi ocazia să aflăm despre ea că "era o tipă tare haioasă! Spectacolul nu era numai pe scenă, spectacolul era şi in culise, unde era plină de viaţă, de poante, de bancuri, de… innebuneai. Anda era un recital, in cabină inainte de spectacol şi după spectacol. Era o pontoasă, o dorinţă de viaţă, o dorinţă de-a cănta, de-a recita şi de a juca cum rar se poate intălni".Â

RECITATOAREA. Agrea foarte tare recitalurile de muzică şi de poezie. Avea un mod unic de a recita versurile de poezie comunistă, dăndu-le o aromă de satiră politică care-i ieşea de minune. Cănd recita versuri de genul: "Aduceţi copii aici, lăngă pietre/Să simtă dogoarea nestinselor vetre/Cu fruntea lipită, lipită de zid/Să simtă copilul ce-nseamnă partid". Era important nu versul in sine, ci inimitabilul său mod de a le recita cu un umor irezistibil.

"Noi am avut un fel de recital din ăsta de muzică şi poezie - «Dacă e marţi, avem spectacol» se numea. Se ţinea undeva pe Lipscani, la Casa Sindicatelor, pare-mi-se că se numea. Ea cănta pe atunci acompaniată de Gabriel Basarabescu. De atunci datează nişte imprimări ale sale. Instrumentele sunt imprimate pe canale separate şi vocea ei este imprimată pe un altul. Avănd vocea pe canalul ăsta se pot face o orchestraţie, un acompaniament 2007 pentru melodiile ei. Ăsta mi s-ar părea un proiect extraordinar, care ar putea fi dus pănă la capăt! Ca şi cum... uite, Anda, nu te-am uitat!"

Mircea Vintilă coleg de breaslă şi partener de scenă

Melodie in vogă la acea vreme

Ciocu’ nu s-a putut abţine şi in toată această mare de gănduri şi amintiri răscolite de-a valma despre Anda s-a pus pe fredonat… o melodie de-a artistei care-i cam "punea pe jar" la acea vreme pe membrii cenaclului: "Generaţii secate se sting,/

Tinerii răd către stelele reci/Cine-şi va pierde credinţa-n izbăndă/Pe aceste mereu mişcătoare poteci?". "Atăt de frumos erau căntecul şi versurile atăt de semnificative, incăt nu aveai cum să nu participi. Şi ii făcea şi ei mare plăcere şi să-l cănte, şi să fim şi noi alături de ea."

O parte din cei care i-au fost alături

Despre iniţierea şi parcursul său folkistic, Vintilă aminteşte că: "In drumul ei spre şi prin lumea folkului a fost susţinută de Florian Pittiş. A contribuit la asta şi Dan Andrei Aldea, un muzician formidabil, care i-a şi orchestrat multe dintre piese. Ea singură şi-a cumpărat o chitară foarte bună, cu 12 corzi, la care exersa tot timpul. Am invăţat-o şi noi, cei din jurul ei, şi Dan Andrei Aldea şi mulţi alţii. Ea işi compunea căntecele pe diferite versuri de poeţi consacraţi şi… mă rog, cănta şi texte special făcute pentru o anumită melodie. Ajunsese să-şi compună".