Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trofeul obţinut la Braşov, la Cerbul de Aur, s-a dovedit rampă de lansare pentru Angela Similea.
Trofeul obţinut la Braşov, la Cerbul de Aur, s-a dovedit rampă de lansare pentru Angela Similea.
Â
Compozitorul George Grigoriu a fost cel care i-a incredinţat prima piesă Angelei: Amurgul. "Această piesă a devenit şlagăr curănd după lansare, a rezistat pe această poziţie peste 30 de ani, este iubită de public şi imi face mare plăcere să o includ in recitalul meu oricănd", ne povesteşte cu nostalgie artista, care ne destăinuie că trofeul obţinut la Braşov i-a devenit rampă de lansare, "măna nevăzută ce mi-a prins aripi de umeri, să-mi pot susţine zborul". După Cerbul de Aur, colaborările cu importanţi oameni de televiziune, de radio, compozitori şi textieri nu au contenit: "L-am intălnit pe Titus Munteanu, cu care am lucrat la zeci de show-uri tv, Alexandru Bocăneţ, Tudor Vornicu, Ovidiu Dumitru, Aurora Andronache, Mariana Soitu, Doina Anastasiu, Ioana Bogdan, Sanda Balaban şi mulţi alţii. Am «crescut» impreună, dacă vreţi, in această instituţie in care cu toţii am invăţat meseria transmiterii simţirii şi a vibraţiei, dincolo de «sticlă»", ne spune interpreta.
Succes. "Radioul mi-a adus in cale oameni de inaltă ţinută profesională care au ştiut să devină puntea către marele public! Am lucrat cu oameni de excepţie: Titus Andrei, Lucica Popescu Moraru, Viorel Popescu, Adriana Marian, Magdalena Săvescu, Şerban Georgescu, Ion Barta, Nicolae Duţu, Sanda Valeria Dan, cărora le port o iubire specială pentru căt de frumos au dus căntecele mele spre sufletul celor care aveau nevoie de ele. Tot aici am intălnit prima orchestră, al cărei dirijor era Sile Dinicu, artist de excepţie, care imbrăţişa orice tănăr debutant pe drumul muzicii, indrumăndu-i paşii către succes", işi aminteşte Angela Similea. Căt despre muzica special creată pentru ea, Angela are căte o poveste. "Există aproape pentru fiecare căntec al meu căte o poveste. Toate insă se intălnesc in zona in care-mi apare lacrima in colţul ochiului; ştiu astfel că pot duce mesajul căntecului acolo unde ar trebui să ajungă: la inima publicului."
Căldura amurgului. "In profesia noastră, simţirea reciprocă, dincolo de mărturisire, stă la temelia actului creator. Altfel, sămănţa se usucă, nu prinde rădăcini, iar căntecul, chiar dacă se naşte, nu «creşte»", este de părere artista. "Marcel Dragomir, prin sensibilitatea sa, a deţinut cheia potrivită pentru a deschide această «uşă». M-a simţit, a intuit măsura in care datele mele pot modela constructiv creaţia sa, pentru a ajunge la sufletul ascultătorului. Fratele meu in simţiri, in vibraţie şi drag de muncă, acesta este Marcel! In 1973, o dată cu melodia «Cănd băieţii ne privesc», am pornit la drum impreună; in timp, aproximativ 90% din intreaga sa creaţie mi-a incredinţat-o", mai spune interpreta.
Vulcanul de lumina. "In Marius Ţeicu am descoperit o persoană minunată, perseverentă, sărguincioasă, cu un talent muzical de excepţie; imaginaţi-vă o ploaie de stele sau un rău de munte in lumina soarelui. Aşa aş descrie muzica lui Marius: o recunoşti de la primele măsuri, pentru că te invadează o energie pozitivă", povesteşte Angela Similea.
Citește pe Antena3.ro
Blandetea firii. Sunt cuvinte-cheie prin care Angela il caracterizează pe Ion Cristinoiu. "«Ioane» a fost ca o minune! Lucra absolut special cu noi, dincolo de prezentarea unei melodii, se implica in fiecare etapă a pregătirii căntecului. Colaborarea cu el a inceput după ce a revenit din străinătate, şi pot spune că a atins apogeul o dată cu «Casa mea». Acest căntec m-a reprezentat atăt de fidel, incăt publicul a născut ideea că imi aparţine, că este creaţia mea. Timpul ne-a adus bucuria succesului cu fiecare şlagăr.
Dincolo de căntec s-a legat intre noi o prietenie specială. Venea la noi acasă, unde, inspirat de natură, se aşeza la pian şi mai scria un căntec. Aici s-a născut «Dacă nu ai prieteni». Mi-e tare dor de «Ioane» şi, recunosc, mi-e greu să vorbesc despre el, pentru că nu am reuşit incă să accept plecarea saâ¦", continuă pe firul amintirilor Angela, in timp ce emoţia işi spune cuvăntul.
Record. "Colaborări frumoase s-au dezvoltat cu mai mulţi compozitori şi textieri: Jolt Kerestely, Ionel Tudor, Vasile V. Vasilache, Vasile Veselovski, Dan Iagnov, Eugen Rotaru, Aurel Storin, Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu, Roxana Popescu, Andreea Andrei, Ioan Rus, Sandu Ştefănescu, Lucian Avramescu şi mulţi alţii, fiecare colaborare fiind specială in felul ei. Intălnirea cu grupul vocal-instrumental Savoy a fost de bun augur pentru tot ce a urmat. Dincolo de buna-cuviinţă şi de dragul de a fi impreună s-a păstrat acel metru de scenă intre noi, care aducea echilibru, dar şi implinea in egală măsură. Dincolo de acest lucru, Marian Nistor a venit cu o creaţie muzicală aparte, de pe o cu totul altă stradă, pentru tot ce se «purta» pe atunci, sprijinindu-se constant pe poezie aleasă. Colaborarea cu Savoy a deţinut un record de timp de 17 ani."
Revenire. "In anul 2003, intr-un turneu in Germania, Ovidiu Komornyik mi-a propus o colaborare in vederea realizării unui album. Fondul era prielnic: acumulasem mult dor de căntec şi adunasem suficientă «ocară» din partea publicului, care mă dojenea pentru «abandon». Aşa că am pornit lucrul şi, exact după nouă luni, s-a născut «Lumea mea». O dată cu aceasta am revenit pe scenă, iar publicul m-a aşezat pe acelaşi loc, al meu: aşa am simţit! Avăndu-l pe Ovidiu alături mi-a fost mai uşor să mă adaptez in noua formă de intălnire dintre artist şi publicul de azi!", spune cu bucurie artista.
Briliantul. Angela este şi o foarte bună actriţă. Dovada? Rolurile pe care le-a interpretat. Felul in care a reuşit să se transpună. Să devină personajul pe care il juca. Edmond Deda şi actriţa Cella Tănăsescu i-au propus să joace rolul principal in muzicalul "Corina", după "Jocul de-a vacanţa", de Mihail Sebastian. "O dată cu acest moment am cunoscut lumea magică a teatrului muzical, «Corina» devenind briliantul carierei mele. Aici l-am cunoscut pe marele actor Matei Alexandru, care, impreună cu Victor Moldovan, a semnat regia acestui spectacol. I-am avut parteneri de scenă pe marii: Matei Alexandru, Victor Moldovan, Cella Tănăsescu, Florin Piersic, Rodica Popescu Bitănescu, Adina Popescu, Ana Szeles. Am fost fericită in perioada aceea, desăvărşindu-mă ca artist, prin descoperirea puterii cuvăntului, din «căntăreaţă» am devenit «interpretă». Tot atunci s-a născut şi cuplul scenic Angela Similea - Florin Piersic."
Adio, femei. "In 1990 am avut bucuria să joc, alături de maestrul Ştefan Iordache, in musicalul «Adio, femei» - Dan Iagnov şi Dan V. Dumitriu, regizat de Mihai Berechet, care s-a bucurat de un mare succes. Am invăţat mult de la Ştefan, care mi-a devenit un alt «frate»! In acelaşi spectacol a debutat eleva Lia Bugnar, care, după acest rol, s-a hotărăt să studieze teatrul. Acum ea este actriţă la Teatrul Naţional «I.L. Caragiale»", ne spune innterpreta.
Film. "Ion Popescu Gopo mi-a propus să joc un rol in filmul său «Rămăşagul». Nu am dat probe de data aceasta. M-am bucurat de această propunere, nu mi-a fost greu deloc, deşi maniera in care Maestrul lucra cu noi era căt se poate de originală. Nu aveam un scenariu aşa cum se obişnuieşte. Inainte de filmare primeam replicile pe care le studiam de căteva ori, după care se filma efectiv secvenţa. Abia la sfărşitul filmului am inţeles care era rolul meu. Şi⦠am fost fericită, dar, recunosc, mi-aş fi dorit să mai fac filmâ¦, cu atăt mai mult, cu căt Maestrul nu işi incheiase proiectul de colaborare cu mine. Dar⦠o lacrimă şi un gănd luminos către Steaua sa".
La fiecare căntec, Angela ştie să dăruiască publicului iubirea pe care i-o poartă. Emoţiile? Incă işi spun cuvăntul. "Aştept cuminte in culise intrarea pe scenă. Mă rog. Ştiu că Dumnezeu mă ocroteşte in acest drum pe care El a ales să-l urmez. Şi totuşi emoţia mă copleşeşte⦠Mă rog! Deşi pregătită in detaliu, cu mult inainte, mai adaug un plus din forţa flaconului de parfum şi aştept⦠Tensiunea creşte! Primul pas pe scenă este cel mai important. Pornesc!" Ropotele de aplauze sunt cele care ii redau puterea de a dărui tot. Tot ce este. Se desprinde de gănduri, de propria-i fiinţă şi devine un tot cu muzica. Iar căntecul ajunge la inima celor care o ascultă şi la fanii săi, care-i sunt buni prieteni, "copiii fără anotimp", aşa cum ii numeşte interpreta.
