Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un mare actor şi un bun prieten⦠Ştefan Iordache işi aminteşte de emoţiile pe care le-a trăit alături de Angela in "Adio femei".
Un mare actor şi un bun prieten⦠Ştefan Iordache işi aminteşte de emoţiile pe care le-a trăit alături de Angela in "Adio femei".
Â
A cunoscut-o pe Angela intăi ca spectator şi ca ascultător. "O ţin minte de la Festivalul «Cerbul de Aur», unul dintre cele mai importante momente ale ei de inceput. Apoi, o ţin minte dintr-o staţie de autobuz, undeva vizavi de magazinul Leonida pe atunci. Am trecut pe acolo şi am văzut-o aşteptănd autobuzul. Era intr-o rochiţă de muselină. Era foarte tănără. Nu ne cunoşteam, dar am zărit-o in acea staţie şi mi-a rămas in minte imaginea ei⦠cum stătea cuminte şi aştepta. Incă nu era mare vedetă. Apoi, mi-aduc aminte că ne-a străns domnul Mihai Berechet, care a vrut să facă un spectacol muzical pe muzica lui Dan Iagnov şi textele lui Dan V. Dumitriu. Spectacolul s-a numit «Adio femei», titlu dat de una dintre melodiile din spectacol. Am jucat destul de mult. Ne-am cunoscut şi ca artişti. Am avut foarte mari emoţii pentru că am căntat lăngă o interpretă cunoscută şi foarte apreciată. Ne-am completat unul pe altul. Ne-am sprijinit foarte mult. Ea m-a ajutat să trec de emoţiile pe plan muzical, iar eu am ajutat-o să-şi depăşească emoţiile pe plan actoricesc. Acolo era o poveste intreagă, nu era ceva foarte simplu. Nu numai căntam şi gata. Se inchegaseră nişte relaţii in cadrul spectacolului. Apoi, am rămas prieteni. Sunt prieten de familie cu ea şi cu Victor Surdu. Ne vizităm din cănd in cănd, mai ales eu cu Victor ne vedem mai des şi mai punem lumea la cale cănd avem timp. Nu este mare diferenţă intre Angela Similea de pe scenă şi cea din afara scenei. Este un om foarte cald, prietenos, transmite aceeaşi căldură pe care o transmite şi pe scenă. Este foarte modestă, mă refer la modestia aceea minunată, nu la modestia tămpitului, este generoasă şi foarte atentă cu ceea ce face atăt in viaţă, căt şi in profesie. In rest⦠Ii doresc sănătate şi multă fericire!"
Citește pe Antena3.ro
Ataşament şi solidaritate
Angela Similea a beneficiat de o educaţie bună nu numai in privinţa celor şapte ani de-acasă, ci şi in viaţa de zi cu zi. "E inzestrată cu o putere de muncă ieşită din comun. In mod cert, acest fapt se datorează şi educaţiei
pentru viaţă, pentru relaţia cu oamenii. Toate aceste lucruri contează in viaţă, şi de aici vine totul. Angela este de o bunătate rară, dacă ar putea, ar ajuta pe toată lumea, şi e din cale-afară de prietenoasă. Dă dovadă intotdeauna de ataşament şi solidaritate, drept dovadă faptul că are prietene din copilărie, cu care a păstrat o prietenie de suflet", ne destăinuie soţul artistei, domnul Victor Surdu. (Luminiţa Ciobanu)
Caută perfecţiunea in tot ce face
Artista Angela Similea caută perfecţiunea in tot ce face. "Este foarte exigentă cu melodiile pe care urmează să le lan-seze. Durează foarte mult pănă finalizează o piesă pentru care va fi lansat şi un videoclip, pornind de la compozitori, textieri, ţinuta vestimentară, care trebuie să fie potrivită cu piesa respectivă, culorile, anotimpurile, legătura cu natura. Cred că este un fenomen. Imi face plăcere să fiu in sală, la spectacole. Majoritatea celor ce o ascultă căntă şi plăng cu ea. Angela este printre puţinele persoane care de Sărbători merg prin penitenciare şi le căntă celor care sunt in situaţia de a se reeduca. Este foarte generoasă şi ca artist", mai spune soţul interpretei. (Luminiţa Ciobanu)
Amestec de prietenie şi de dragoste
"Ca soţie, Angela este un model, in strănsă legătură cu omul şi cu artistul din ea. Dăruieşte un amestec de prietenie şi de dragoste. Se regăseşte aici cam tot ce a căntat. Este exigentă in ceea ce priveşte prezenţa noastră la diferite ocazii. Atunci cănd este gazdă, este o gazdă bună şi de foarte multe ori participă la organizarea diferitelor evenimente, fie că se află in postura de bună fiică pentru Buni, de bunică sau mamă pentru nepoţei şi copii, sau de amfitrioană pentru prietenii care ne calcă pragul". (Luminiţa Ciobanu)
