Interpreta de muzică populară mi-a spus să revin cu telefonul câteva zile mai târziu. Nu se simţea prea bine, avea o mână în ghips.
Amintirile o năvălesc pe Angela Moldovan când îi pomenesc numele Benone.
Interpreta de muzică populară mi-a spus să revin cu telefonul câteva zile mai târziu. Nu se simţea prea bine, avea o mână în ghips. Mai târziu a recunoscut că îi facem o bucurie cu această Ediţie de Colecţie, mai ales că are atâtea momente frumoase în gând. “Îmi e aşa de plină inima, amintirile mă năvălesc la acest gând. Cunosc locurile unde s-a născut, unde a copilărit şi cred că pot să îl pun pe lista mea de mari prieteni de suflet, pe locul I.”
Fenomen. Benone este un fenomen. Fenomenul Benone îl cunoaşte multă lume, dar artista îl cunoaşte sub un aspect al meseriaşului. “Este plin de umor, are haz enorm, e o permanentă sursă de poveşti şi de amintiri.” Era foarte bucuroasă când i se propunea o colaborare în care era şi Benone. Chiar dacă nu avea de gând să o accepte, dacă era el, era suficient să spună “Da, vin”. Ar face-o şi acum, la această vârstă, cu plăcere, dovadă că s-a bucurat că printre invitaţii lui la emisiunea care i-a fost dedicată, “Geniali”, s-a numărat şi dânsa. A mers cu multă plăcere, deşi nu a fost o muncă uşoară, pentru că momentul pregătit a necesitat ore întregi de repetiţii. Dar Benone a făcut-o să nu simtă oboseala.
Inovator. L-a urmărit îndeaproape chiar şi când nu au mai fost colegi, când se vedeau mai rar. “În afară de faptul că iubeşte muzica populară şi a promovat-o din plin, el a căutat ca folclorul să le fie la îndemână şi altor categorii de tineret, care se cam depărtaseră de muzica populară şi nu numai că n-o prea iubeau, dar parcă nu o cunoşteau deloc. Mintea lui iscoditoare inventa în permanenţă câte ceva ca să atragă şi a reuşit să introducă muzica populară în locuri unde nici nu se putea discuta. Şi pentru asta l-am admirat şi-l admir în continuare.”
Un tânăr visător
Pentru Teodor Isaru, redactor muzical la Radio România Actualităţi, Benone Sinulescu a reuşit să se impună “într-o perioadă când adevărate stele ale cântecului românesc atingeau cele mai înalte puncte ale carierei unui artist”. “Atunci când Maria Lătăreţu, Ion Luican, Maria Tănase, Emil Gavriş, Ioana Radu, Alexandru Grozuţă, Rodica Bujor erau deschizători de drumuri pentru acea muzică ce se impunea la nivel naţional în anii aceia, a apărut un tânăr ce visa să devină solist de operă... Dar sufletului său i-a fost mult mai aproape muzica populară”, spune Teodor Isaru.
Muzica în haină modernă
O dată cu trecerea timpului, Benone Sinulescu şi-a alcătuit un repertoriu vast. “Cântecele sale au trecut de acele comisii severe formate din oameni de specialitate – comisii organizate până în anii ’90 la Radio şi Electrecord – ce aveau ca rol primordial alegerea unor linii melodice şi texte cât mai apropiate de melosul tradiţional românesc. Culegeri, creaţii personale ale artistului Benone Sinulescu şi piesele în stil popular ce aparţin unor compozitori cunoscuţi, alcătuiesc bogatul său repertoriu”, spune Teodor Isaru. “Mulţi nu cunosc faptul că prezentarea într-o haină modernă a pieselor sale Benone Sinulescu a realizat-o în anii ’70, alături de Formaţia Savoy, condusă Marian Nistor. Am descoperit în arhiva personală a îndrăgitului interpret, înregistrări – unele uitate poate, păstrate pe bandă magnetică – ce stau ca mărturie şi sunt o explicaţie pentru această nouă imagine pe care şi-a creat-o în ultimii ani Benone Sinulescu, unul dintre marii interpreţi ai cântecelor populare, de petrecere, ai romanţelor şi mai nou alături de tineri pasionaţi de melosul popular, ai muzicii etno”, încheie Teodor Isaru.
În inima publicului
“Benone Sinulescu este o voce aparte: «Străina mamii, străină», «La Lenuţa sub cerdac», «Cât e Siriul de mare» sunt doar câteva dintre primele înregistrări Radio ajunse cu repeziciune la inima publicului. Ele sunt cântate astăzi de un număr mare de solişti. Acestea şi multe altele se regăsesc în prime variante sau refaceri pe acest volum – Ediţie de Colecţie – editat ca multe altele la iniţiativa acestui colectiv de redactori ai Jurnalului Naţional, oameni ce pun suflet pentru scoaterea la iveală a adevăratelor valori româneşti”, conchide Teodor Isaru. (Ionuţ Răduică)