Fiica Ceauşeştilor a fost cercetată în stare de arest pentru “subminarea economiei naţionale”. În corespondenţa din această perioadă – reprodusă în cartea recent publicată de soţul ei, profesorul Mircea Oprean – se află şi scrisoarea ce urmează, adresată TVR. O scrisoare fără răspuns din partea destinatarului.
Deşi nu ocupase vreo funcţie politică, Zoia Ceauşescu a petrecut mai bine de 7 luni în detenţie.
Fiica Ceauşeştilor a fost cercetată în stare de arest pentru “subminarea economiei naţionale”. În corespondenţa din această perioadă – reprodusă în cartea recent publicată de soţul ei, profesorul Mircea Oprean – se află şi scrisoarea ce urmează, adresată TVR. O scrisoare fără răspuns din partea destinatarului.
“În seara zilei de 16 noiembrie 1990 s-a transmis la TV (Televiziunea Română “liberă”) o ştire a Rompres-ului, în legătură cu presupusele «conturi elveţiene». În urma difuzării respectivei ştiri, am transmis Televiziunii o amabilă şi inofensivă scrisoare, având naivitatea de a crede că va fi transmisă pe post...:
«Domnule preşedinte, referitor la informaţia transmisă în seara zilei de 16 noiembrie 1990, la emisiunea Actualităţi, conform căreia ziarul Le Figaro ar fi făcut cunoscut faptul că există conturi în bănci elveţiene pe numele meu, doresc să fac următoarele precizări:
1. Nu am cunoştinţă de existenţa vreunui cont deschis de părinţii mei în vreo bancă elveţiană, indiferent pe ce nume, deci inclusiv pe al meu;
2. În cazul în care existenţa unui astfel de cont se confirmă, declar că sunt de acord să-mi dau, cu entuziasm, întregul concurs pentru recuperarea sumei care ar fi depusă pe numele meu, urmând ca aceasta să fie restituită poporului român;
3. Este o afirmaţie calomnioasă aceea potrivit căreia punerea mea în libertate s-ar datora unor posibile tranzacţii ce ar facilita statului român deblocarea unor fonduri aflate în bănci din străinătate; realitatea este că acuzaţiile ce mi s-au adus nu au nici o legătură cu existenţa de fapt, conform convingerii mele, cu inexistenţa unor astfel de conturi, iar eliberarea mea s-a hotărât ca urmare a cererii Procuraturii;
4. În cazul în care informaţia transmisă de Televiziunea Română este falsă, consider preluarea acestei ştiri, în care sunt implicate şi oficialităţi ale statului român, fără o verificare prealabilă, drept o dezinformare – cu bună-ştiinţă – a opiniei publice şi o denigrare – cu rea-credinţă – a mea.»
CONTEXT. “Această scrisoare a fost dusă la televiziune, la redacţia emisiunii Actualităţi, sâmbătă, 17 noiembrie. Nu erau prezenţi nici preşedintele Radioteleviziunii, nici directorul general al televiziunii şi nici directorul redacţiei Actualităţi, aşa că scrisoarea a fost preluată de dl. Cornelius Roşiianu.
I-am cerut, telefonic, în aceeaşi seară, confirmarea primirii scrisorii. Bineînţeles că singura dezminţire care s-a transmis (deşi ştirea Rompres-ului a fost difuzată vineri, 16 noiembrie, la programul de Actualităţi de la ora 20) de abia duminică noaptea, la ultima emisiune de Actualităţi, trecut de ora 24... A fost ceva de genul: «apropos de ştirea pe care am transmis-o în legătură cu conturile elveţiene ale familiei Ceauşescu, ea a fost preluată de la Rompres (deci Televiziunea nu se consideră implicată în nici un fel, neasumându-şi nici o responsabilitate faţă de autenticitatea conţinutului ştirii...) şi că persoanele implicate s-ar fi adresat Televiziunii, dezminţind ştirea respectivă...»
ASTA-I TOTUL! “În urma refuzului televiziunii de a da pe post conţinutul scrisorii, m-am adresat redactorului-şef al revistei «Zig-Zag», cu rugămintea de a face publică opinia mea în legătură cu mult controversatul subiect al conturilor din Elveţia. S-a publicat o notă foarte scurtă, cu menţiunea că, în numărul viitor, se vor da detalii... Ulterior, unul dintre redactori mi-a spus, foarte clar, că nu este posibilă reluarea, în revista «Zig-Zag», a dezminţirii mele, întrucât au fost ameninţaţi că riscă să li se taie toată cota de hârtie, în clipa în care vor da publicităţii dezminţirea redactată de mine...
Asta-i totul în legătură cu conturile elveţiene ale părinţilor mei.
Zoia”