x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Cel mai iubit,cel mai urât Două doctorate într-o singură zi

Două doctorate într-o singură zi

de Cristina Diac    |    Paula Mihailov Chiciuc    |    28 Ian 2008   •   00:00

Titluri ştiinţifice – cadou din partea “prestigioaselor ­instituţii ­academice”.

Titluri ştiinţifice – cadou din partea “prestigioaselor ­instituţii ­academice”.

 

Cum biroul lui de lucru era ţara-ntreagă, din coloanele ziarelor vre­mii reiese că toată suflarea era “invitată” la ziua de naştere a “tova­ră­şu­lui”. Şi cum regula spune că la orice aniversare trebuie să te pre­zinţi cu un cadou, “poporul”, generic, a fost dator s-o facă. Di­lema era: ce cadou e mai original şi mai în măsură să arate “preţuirea” faţă de cel sărbătorit?

 

CADOURI “PERSO­NALIZATE”. Până şi mem­brii familiei întâmpinau dificultăţi în alegerea unui cadou. “Ce să-i dăruieşti unui unchi care este şi pre­şe­din­te?”, se întreba nepoata Miha­ela Moraru (fiica lui Marin Ceauşescu, n.n.) în preajma aniversării. Ce l-ar putea sur­prinde sau măcar în­cân­ta?” Sondând terenul printre ce­lelalte rude, după cum măr­tu­risea în volumul său de me­morii, a aflat cam ce daruri fă­ceau alţii: căsuţa din Scorni­ceşti din beţe de chibrit, o pă­tură din lână în stil oltenesc cu chipurile lor lucrate în aţică roşie drept în mijloc, o curea cu capetele domnitorilor încrustate în pielea fină a curelei şi cu chipul preşedintelui sculptat în bronz, pe paftaua realizată la fabrica “Flamura roşie” şi alte “lucrări artistice” precum aceasta.

Cu ocazia aniversării sale, Ceauşescu primea şi cadouri de calibru intelectual “greu” din partea lăudătorilor din preajma lui. În 1973, la îm­pli­ni­rea vârstei de 55 de ani, Uni­versitatea Bucureşti i-a “dă­ruit” titlul de Doctor Ho­no­ris Cauza. Consiliul Rec­to­ri­lor din Centrul Universitar Bu­cu­reşti l-a “rugat” printr-o scri­soare să accepte titlul şi, totodată, ca el să fie decernat în chiar dimineaţa de 26 ianua­rie. Ceauşescu a dat curs ru­gă­minţii şi s-a pre­zentat în Aula Magna, unde Paul Ni­cu­lescu Mizil, la acea dată preşedintele Comisiei Superioare de Diplome, i-a în­mâ­nat înalta distincţie. Deşi du­pă moarte, aceste titluri i-au fost reproşate cu vârf şi îndesat, astăzi este clar că nu Cea­u­­şes­cu le ce­ruse, ofertanţii im­­plorând “cinstea” de a i le da!

 

“ÎŢI CÂNTĂM GLO­RIA!...”. Peste cinci ani, tot la ceas aniversar, a primit nu unul, ci două titluri de doctor: în ştiinţe politice, din partea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice “Ştefan Gheorghiu”, şi doctor în ştiin­ţe economice, din partea Aca­de­miei de Studii Economice din Bucureşti. Cu acelaşi pri­lej, cuplul prezidenţial “a pri­mit” din partea istoricilor de la Muzeul de Istorie al RPR o expoziţie ce ocupa zece săli, conţinând opere de artă plastică şi cadourile primite de-a lungul vremii. Pentru “60 de ani de viaţă şi 45 de activitate revoluţionară” cineaştii şi oamenii de specialitate din televiziune i-au făcut cadou filmul documentar “O viaţă închinată fericirii poporului”, regia Virgil Calotescu.

În ianuarie apăreau noi volume din scrierile semnate Nicolae Ceauşescu. Tablou­rile, busturile, poeziile, artico­lele de presă, creaţiile muzica­le, programele radio-tv gân­dite tot ca daruri pentru “cel mai iubit” sunt atât de multe şi sub semnături di­verse – nu doar ale celor ta­xaţi ulterior drept poeţi sau pic­tori “de curte”, încât mai bine nu nominalizezi. Nu cumva să “nedreptăţeşti” pe cineva. 

 

“Conferirea acestui titlu are o profundă semnificaţie, reprezentând, înainte de toate, ­omagiul fierbinte adus ­conducătorului de ­partid şi de stat, care timp de patru decenii şi-a consacrat viaţa ­slujirii devotate a ­idealurilor partidului, interselor fundamentale ale poporului român”

 

“Conferirea acestui titlu subliniază meritele excepţionale ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu atât în definirea de către ­partid a liniei sale politice externe, cât şi în promovarea pe plan internaţional a voinţei de pace şi colaborare a poporului român”

Paul Niculescu-Mizil, 1973

×