Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un artist extraordinar, Tudor Gheorghe, vorbeşte despre cel ce i-au inspirat "ofurile", "neichile" şi strigăturile: lui Gheorghe Moţoi.
Un artist extraordinar, Tudor Gheorghe, vorbeşte despre cel ce i-au inspirat "ofurile", "neichile" şi strigăturile: lui Gheorghe Moţoi.
Repertoriul marelui Tudor Gheorghe ar fi fost poate un pic mai sărac fără căntecele preluate de la cel supranumit "Baladistul Neajlovului". Dar Tudor Gheorghe a intălnit un alt Gheorghe de seamă al muzicii romăneşti, pe Moţoi Gheorghe.
DOI BALADIŞTI. Despre ţăranul din Clejani ce uimea Romănia au vorbit şi conaţionalii săi, dar şi marii artişti străini. Tudor Gheorghe povesteşte că "despre Gheorghe Moţoi, domnul Amzulescu, de la Institutul de Folclor, imi povestea că, atunci cănd venise in Romănia Paul Robson, marele căntăreţ american de culoare, ai noştri i-au pus la Institut marile valori ale căntecului popular, şi a spus că nimeni nu e ca Gheorghe Moţoi".
Citește pe Antena3.ro
"L-am cunoscut şi pe cel mai mare, din punctul meu de vedere, pe Gheorghe Moţoi, din Clejani. Acesta era inzestrat cu un glas absolut fantastic, cănta umilitor pentru absolut orice tenor cu studii inalte, pentru că el cănta precum căntă Pavaroti. Pentru cunoscători, vreau să vă spun, pentru el a cănta in SI-natural sau DO nu era nici un fel de problemă. Eu am preluat de la el, ascultănd şi fermecăndu-mă frumuseţea glasului său şi extraordinara simplitate cu care se cănta la Clejani in acea perioadă, căteva căntece esenţiale ale Teleormanului. Unul dintre cele mai frumoase căntece se cheamă «Voinicul străin» şi este la limita dintre epic şi liric. Vreau să vă spun că el cănta acest căntec cu un ton mai sus faţă de cum il cănt eu. «Doina din Teleorman» şi incă alte căntece pe care eu le-am introdus in repertoriul meu el le cănta cu un ton, două desupra celui in care le cănt eu, şi eu cănt totuşi pe nişte tonalităţi foarte inalte, greu de accesat, ca să zic aşa, de căntăreţii din ziua de azi de muzică populară", a spus Tudor Gheorghe.
O cucoană şi-un ciocoi
In Clejani, oamenii şi-l amintesc pe Gheorghe al Fiţii ca pe un artist remarcabil. Cu vocea sa "spărtigoasă", după cum o descrie Marin Părvan, primarul de la Clejani, făcea inima omului să treacă prin toate stările omeneşti posibile. Numele lui este respectat şi azi, la fel cum era respectat şi in trecut.
Părvan, primarul, are foarte multe amintiri legate de Gheorghe al Fiţii. Căntecele sale "deosebite" rămăn in memorie. "Cănta la chitară rece. Era mai mult de acompaniament. Dar avea unele lucruri mai aparte. El cănta balade de gen: «De aş prinde o cucoană, s-o jupoi s-o fac pastramă/ De aş prinde un ciocoi, să-l jupoi să-l fac cimpoi»⦠căntece vechi. Avea in repertoriu mai mult căntece vechi, de petrecere. Poate o să vă surprindă un aspect, dar Clejanii n-au căntat niciodată muzică ţigănească, muzică aşa cum au ruşii, cum au ţiganii turci, muzică ce se căntă in limbajul respectiv şi care se referă la lumea lor."
"Se spunea despre Moţoi, domne, ăsta era atăt de-al dracuâ, incăt in clipa in care cănta stingea lampa in cort. Spărgea sticla de lampă! Nu e o glumă! Datorită forţei glasului, datorită trepidaţiilor, spărgea sticla de lampă! Şi asta era extraordinar. Ca artist era 7 clase peste Zavaidoc"Un om vesel, cumpătat, glumeţ. Un artist desăvărşit. Gheorghe Moţoi a urmat traseul "clasic" al lăutarilor din Clejani, "a invăţat muzica in familie, la noi se moştenea şi se invăţa muzica din tată in fiu".
