"Am un cuţu mare şi un pisic mai blînd/ Eu le dau mîncare, da’ din cînd în cînd/ Ca să nu mă vadă cînd se face ghem/ Pe pisic îl trag de coadă/ De căţel mă tem…"
"Am un cuţu mare şi un pisic mai blînd/ Eu le dau mîncare, da’ din cînd în cînd/ Ca să nu mă vadă cînd se face ghem/ Pe pisic îl trag de coadă/ De căţel mă tem…"
Din glăsciorul unei fetiţe delicioase, bucălate, şi bogată
în toate farmecele lumii iese acest cîntecel cu pisoi şi căţei, încît sala şi-a
înroşit palmele de aplauze, iar spectatorii au sărit ca pe arcuri în picioare.
De entuziasm. Pentru că, Cleopatra Stratan, cînd este vorba despre succes, muşcă
cu poftă dintr-un uriaş succes. Nu a existat cîntec al delicioasei fetiţe care
să nu stîrnească o furtună de aplauze, o furtună de vorbe de laudă. “Ghiţă,
te-aştept diseară la portiţă/ Lîngă portiţa de la şcoală/ Vino, dar numa nu
vini cum vii tu/ De obicei cu mîna goală”. Fredona tot românul invitaţia lui
Ghiţă la portiţă. Şi asta nu fiindcă artista Cleopatra Stratan avea mînuţe
grase cu cutiţe şi două codiţe să le mănînci. Succesul venea şi din talentul
ghemotocului de fetiţă. Pentru că micuţa solistă nu cucerea doar cu aspectul de
copil frumos, să-l mănînci.
BUCURIILE VIEŢII.
Ea a cucerit succesul şi pentru harul ei de cîntăreaţă, pentru sensibilitatea
cu care cînta fie despre Ghiţă cel de la portiţă, fie despre pisicul deranjat
de gura mare a căţelului. De mult un copil înzestrat cu talent mult nu a
intrat atît de adînc în sufletele oamenilor cum a făcut-o Cleopatra Stratan.
Asemenea răsunător succes la public poate nu s-a mai întîlnit de la Shirley
Temple, bucălata care a strălucit pe ecranele americane şi ale planetei. “Viaţa-i
mai frumoasă cînd te joci cu ei/ Doar pisicul are mare ciudă pe căţei/ Şi ca să
nu-l supăr pe pisic mai mult/ I-am promis că o să-i cumpăr un căţel, da’ mut.”
Tot chemîndu-l pe Ghiţă la portiţă, Clepatra Stratan a făcut ce a făcut cu
sufletele românilor, că le-a chemat pe ele la portiţa de unde a trimis spre noi
toate bucuriile vieţii.