Ziua în care descoperi o minune, o ţii minte! Cleopatra Stratan este o minune!
Ziua în care descoperi o minune, o ţii minte! Cleopatra Stratan este o minune!
Vîrsta ei mică, glăsciorul şi simţul ei muzical ieşit din
comun rămîn o taină a astrelor. S-au aşezat cumva şi i-au luminat cei 3 ani,
4… şi respectiv 5 ani.
Credinţa cu care cîntă, melancolia din ochii cu strălucire prea matură, încrederea în noi, cei mari… toate există în ea.
A fost vorba despre un concert de două ore, 30 de melodii, de Cartea Recordurilor… Eu ţin minte zîmbetul călătorilor dintr-un autobuz cînd la radio s-a auzit glasul mic şi delicat cîntînd “Ghiţă”. O ţin minte pe colega mea Adriana Trandafir cum cînta cît o ţinea gura “Ghiţă”, în timp ce ne pregăteam să intrăm pe scenă şi cît de bine am jucat eu în ziua aceea gîndindu-mă la micuţa Cleopatra.
ÎN MEMORIE. Ea continuă încă să-mi viziteze memoria şi auzul. De cîte ori sînt jalnică şi tristă, mă duc cu totul cu gîndul la această fetiţă şi la acest inefabil moment.
Uneori aş vrea să ştiu ce mai face, cît a crescut, ce mai cîntă, ce spune, dacă-i place ce face, dacă învaţă bine, dacă e relaxată, dacă are copilărie, dacă nu a intrat în legile cinice şi sălbatice ale socialului zilelor noastre.
La fel de mult îmi plăcuse şi tatăl ei… şi cîntecele lui. Împreună, reuşesc să-mi aducă zîmbetul pe buze şi în suflet. Pentru mine, amîndoi sînt undeva ascunşi. Oftez, sînt tristă şi spun că “toate acestea s-au petrecut cîndva”, şi nu mai sînt decît o părere de fum subţire.
Pentru mine, Cleopatra Stratan era o sursă regenerabilă. Eu nu ştiu ceea ce este acum, dar o am în memorie ca un parfum sufletesc. Deseori îmi este dor să o văd şi să o ascult…
Un trandafir bine meritat
Mă întreb ce a simţit Pavel Stratan atunci cînd, interpretînd piesa “Surprize”, Cleopatra i-a spus un atît de tandru: “Tati, te iubesc!”. Sau mama ei, care, pe lîngă o declaraţie similară, a avut parte şi de înduioşătoarea piesă… “Mama”. Înainte de asta, în modul cel mai simplu şi neostentativ cu putinţă, ca un simplu fan (stătea pe la mijlocul sălii, printre spectatori, şi nu în rîndul întîi, cum s-ar fi cuvenit), i-a dăruit fiicei sale un imens trandafir roşu... (Luminiţa Zaharia)
Întoarcerea la copilărie, reţeta educaţiei
Pavel Stratan nu a afirmat niciodată despre Cleopatra că ar
fi o vedetă sau un copil neobişnuit. Dimpotrivă, întotdeauna a spus că este un
copil normal, ca toţi copiii. Însă Cleopatra este o fetiţă cuminte, curioasă,
înzestrată cu o memorie peste medie. El, tatăl, o iubeşte atît de intens şi,
din fericire, a găsit calea de a comunica pe deplin cu copilul său. Tocmai
acest lucru îl diferenţiază de alţi părinţi, care nu conştientizează poate că
reţeta unei educaţii ideale stă în întoarcerea la copilărie, la acceptarea
copilului ca pe un egal, asumîndu-şi totodată şi responsabilitatea necesară creşterii
lui. Apoi răbdarea, timpul (dilatat la maximum) acordat acestuia, zi de zi. Cel
mai important lucru rămîne totuşi relaţia extraordinară dintre ei doi, bazată
în primul rînd pe dragoste… Este o mărturie de suflet a unui părinte, de la
care noi, ceilalţi, care sîntem părinţi sau vom deveni cîndva, avem cu siguranţă
ce să învăţăm…
Pentru noi, fanii, a trăi în aceeaşi lume cu ei e un
privilegiu aproape nemeritat…
Şi îi iubim mai mult decît se poate spune. (Luminiţa Zaharia)
Iubită şi apreciată
Pe internet există zeci de filmuleţe postate de fani. Fie cu videoclipurile ei sau cu diferite apariţii în emisiuni şi concerte, fie cu copii care o imită sau dansează pe melodiile ei. Are fani în Japonia, Spania, Italia, Australia, Peru, Argentina, Venezuela. Părinţii o dau drept exemplu, bunicii o adoră, televiziunile şi publicaţiile se bat pentru ea. Deşi a fost comparată cu Shirley Temple, am certitudinea că ea nu se va pierde niciodată pe drumul acesta, nu tocmai lin, al succesului. (Luminiţa Zaharia)