x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Damian Draghici Băieţelul cu vise in buzunar

Băieţelul cu vise in buzunar

21 Mai 2007   •   00:00
Băieţelul cu  vise in buzunar

Fiecare drum, fiecare potecă pe care mergem in viaţă au nevoie de un prim pas.

Fiecare drum, fiecare potecă pe care mergem in viaţă au nevoie de un prim pas.

Damian Drăghici s-a născut la 31 martie 1970. Locuia in Strada Părgarilor, in Cartierul Tei. Din familia lui, bunicul, Alexandru Drăghici, era băiatul lui Costică Luca (Luca era porecla), frate vitreg cu Damian Luca. Bunicul Alexandru era deci nepotul lui Fănică Luca. "In familia mea, toată lumea cănta la căte un instrument, tatăl meu, Mihail Drăghici, cănta la contrabas, unchiul meu, Ionel, la ţambal. Lulu Toma Bazarcă, soţul mătuşii mele, cănta la pian. Era o nebunie cănd se intălnea toată lumea. Ne-am mutat din Părgari la vărsta de 6 luni sau 1 an, undeva pe Calea Griviţei, numărul 88. Aproape de cale ferată. Nu mai există acea casă."

VISELE

Băieţelul care avea o familie numeroasă, care locuia impreună cu străbunica, cu bunicii, părinţii, mătuşa şi alte neamuri, avea vise in buzunarele de la pantaloni. Voia să ajungă cineva. "Era o nebunie la noi, toată lumea cănta, toţi dansau şi rădeau. Era multă veselie. Asta, pănă prin 1980, cănd Ceauşescu ne-a luat casa şi ne-a obligat să ne mutăm la bloc." El a rămas să locuiască alături de bunicii lui, Niculina şi Alexandru, cărora le spunea mama şi tata. Ei au fost cei care l-au crescut. Mutarea a avut ceva benefic, pentru că i-a oferit un climat liniştit, bun pentru studiu. Pănă atunci, cu atăt de multă lume in jurul lui, era mereu distras.

INCEPUTURI

A inceput să cănte prima dată la ţambal la vărsta de 3 ani, iar profesor ii era Victor Manu. După o vreme s-a plictisit. La 4 sau 5 ani a inceput să cănte la pian, avea profesori buni, dar s-a plictisit, iar la 7 ani şi-a luat tobe şi l-a avut ca profesor pe Florin Diaconescu. Nici asta nu i-a plăcut; apoi a inceput să cănte la contrabas. A renunţat şi la el. La 10 ani a primit de la bunicul lui un nai şi un sfat, să ia lecţii de la Damian Luca, cel căruia ii purta numele. Zis şi făcut. "După trei sau patru lecţii, Damian Luca a fugit din ţară. A avut un turneu in Belgia şi a rămas acolo. Nu pot să mint şi să spun că eu singur imi alegeam instrumentele. Era vorba şi de influenţa celor din familie. Văzăndu-mă nehotărăt, spuneau: «Incearcă şi asta, treci şi la aia». Şi-am tot zdrăngănit, mai mult in glumă, pănă pe la 10 ani, cănd m-am făcut de răs, am luat o lecţie de viaţă. In timpul unei căntări, băieţii s-au oprit pe neaşteptate şi m-au prins cu minciuna, fiindcă eu doar mimam. M-am simţit foarte prost, dar mi-a prins bine lecţia, am venit acasă şi am inceput să studiez serios."

AMBIŢII

Vara următoare, ambiţia lui a dat roade şi a inceput să cănte la Restaurantul Dorobanţi, unde a stat tot sezonul. La 10 ani a avut primul aranjament pentru revelion, la Lido. La 11 ani a căntat la Carul cu bere. La 12 ani, la Restaurantul Ialomiţa, după care a inceput să cănte pe timp de vară la Dorobanţi. L-a avut profesor pe Radu Simion. "Radu m-a ajutat foarte mult ca profesor, a fost extraordinar. Mi-a arătat exact tehnica naiului, foarte sincer, mi-a arătat cum trebuie să cănt. Am căştigat de cinci ori Festivalul «Căntarea Romăniei», ceea ce reprezenta o dovadă a harului meu, dar mai ales o mulţumire extraordinară pentru familia mea. Am inceput să conştientizez ce inseamnă tradiţia familiei şi imi doream să nu-i dezamăgesc pe ai mei. Atunci am inceput să experimentez stiluri, genuri; muzică clasică, jazz."

LA NUNTĂ.

"In perioada aceea ne era destul de greu: bunicul muncea, dar bunica stătea acasă. Ca să căştig ceva bani am decis să merg la nunţi cu un prieten bun al meu, Gicu, şi cu părinţii lui. Căştigam vreo 800 de lei de nuntă, munceam vreo trei zile la o nuntă. Instrumentul meu, naiul, nu era pentru nuntă, alţi băieţi căntau cu ţambalul sau contrabasul şi căştigau mai mult. Lunea, cănd mă duceam la şcoală, eram mort de oboseală. Am avut o dată o nuntă şi am căntat avănd temperatură 40. Au venit băieţii şi m-au luat de acasă, era mijlocul iernii, erau minus 10 grade. Am stat la nuntă sămbătă, duminică şi luni, afară in cort. M-am intors, şi am stat o săptămănă in pat, bolnav."

MUZICĂ.

In 1984 a căntat la Casa Albă, la Băneasa. A dat şi examen la Liceul de Muzică, dar au căştigat alţii. A luat nota 10 la nai, dar la solfegiu şi alte discipline avea note proaste. A căntat la Casa Studenţilor Grigore Preoteasa cănd incă lua lecţii de la Radu Simion. In 1985 trebuia să plece in turneu in Danemarca şi nu a primit viză. Ionel Budişteanu l-a plăcut şi l-a luat la Radio. Apoi a căntat la televiziune, cu orchestrele Paraschiv Oprea şi Ionel Budişteanu. In 1986 trebuia să plece intr-un turneu in Italia şi iar nu l-au luat. "Aveam colaborări, eram ocupat, dar imi plăcea asta, spune Damian. In 1986 am fost intr-un turneu cu Gabi Luncă, cu Ion Onoriu, cu Jean Constantin şi Dem Rădulescu; eram in orchestră. Eram intr-un fel marginalizat de ceilalţi naişti. Eram văzut ca fiind ăla neseriosul, pentru că eram mai glumeţ din fire. Eram serios, eram punctual, dar eram văzut prost. Eram ăla care nu o să facă nimic in viaţă, nu o să ajungă departe. Asta m-a ambiţionat să studiez şi mai mult. Cu şapte luni inainte de Revoluţie am plecat."

×