x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Damian Draghici Măndrie-Fraţii mei

Măndrie-Fraţii mei

21 Mai 2007   •   00:00

Seducător, măndru de originea lui ţigănească, Damian aprinde inimile celor care-l ascultă.

După 18 ani departe de casă, Damian Drăghici s-a intors in Romănia. "Mă aflu de multă vreme in lumea artiştilor de peste Ocean. Este o mare realizare să fac muzica unui film de mare succes la Hollywood. Dar nu «Piraţii din Caraibe» sunt cel mai important proiect al meu in momentul de faţă. Sufletul imi este dedicat proiectului «Damian&Brothers» sau «Filarmonika Rromanes», o trupă de 18 lăutari, unul şi unul, care se află de căteva luni, zi de zi, lăngă mine. E o intreagă poveste la mijloc. Am venit in Romănia in octombrie, anul trecut, in vacanţă, după ani de turnee. Voiam să fac un film documentar despre ţigani. Voiam să petrec căteva zile cu căte un lăutar din Romănia, Bulgaria, Ungaria, Rusia, Grecia, Franţa, Spania, Italia şi India. Ar fi fost, intr-un fel, o refacere a migraţiei ţiganilor prin lume, transpusă intr-un documentar."

POVEŞTI. A inceput lucrul in Romănia şi de fiecare dată cănd mai căuta căte un personaj, descoperea ceva nou. Dintr-o dată, cel mai important criteriu nu mai era virtuozitatea lăutarilor, ci expresia, energia pe care o emanau prin instrumentul lor, felul in care il făceau să se simtă in momentul acela, fericire, dar şi agitaţie, un tremur interior aparte. "Fiecare mi-a spus povestea lui, despre neveste, despre scandaluri, despre iubiri, clipe frumoase. Experienţele lor pasionale şi tumultuoase ii fac geniali in muzică, iar eu consider că ceea tot ceea ce exprimă artiştii, in general, se datorează exclusiv evenimentelor senzaţionale din viaţa lor. Mi-am dat seama că nu mai vorbeam despre film, ci despre o experienţă inedită, nebănuită. Am ajuns la 18 lăutari, am făcut căteva clipuri şi le-am trimis unor prieteni din America, care au fost incăntaţi de ceea ce vedeau. Le ziceam: aceştia sunt fraţii mei, «my brothers», şi apoi mi-am spus ce nume bun de trupă: Damian&Brothers."

FORMAŢIE. Aşa a apărut formaţia de lăutari romăni, fără să o anticipeze, fără să şi-o propună, dar de care este incăntat. Damian&Brothers a fost aleasă să promoveze imaginea Romăniei in Europa aşa că au avut deja concerte la Viena, Londra, Dublin, Roma şi la Bruxelles, unde au căntat in faţa parlamentarilor europeni. Au avut mare succes peste tot. "Nici nu-mi vine să cred căt de bine reacţionează lumea la muzica noastră!, afirmă Damian... Oamenilor le place. Cred că prin ceea ce facem noi pe scenă ii transportăm pe oameni intr-o altă dimensiune. Ii facem să se simtă bine, pentru că noi ne simţim extraordinar, şi atunci transmitem acest sentiment. A fost o mare regăsire. Mi-am dat seama la un moment dat că uitasem anumite aspecte legate de ţara mea, uitasem felul nostru de a fi. Mi-a lipsit focul acesta autentic romănesc. Iar pe mine tocmai lucrurile acestea adevărate mă fac să trăiesc artistic, numai pentru emoţie." Ţiganii au refuzat intotdeauna să se inscrie in cadrele unei existenţe stabile, in concordanţă cu convenţiile sociale acceptate. Aşa se face că obiceiurile şi cultura lor au rămas practic neinţelese. Cunoscuţi incă din cele mai vechi timpuri pentru talentul lor muzical ţiganii au avut parte din păcate de-a lungul intregii lor istorii de o imagine cu conotaţii negative. Poate că proiectul pus la cale de celebrul naist nu va rămăne fără ecou, la fel şi soluţia pe care el a propus-o, anume ca muzica să reprezinte liantul intre etnii. Intre oameni. Să devenim mai buni datorită ei. Cine ştie?

×
Subiecte în articol: damian draghici - 21 mai 2007