x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Păsări călătoare - Intoarcerea la rădăcini

0
21 Mai 2007 - 00:00

O mănă de oameni, suflete atinse de bagheta magică a muzicii, toate sub un nume: Damian&Brothers.

O mănă de oameni, suflete atinse de bagheta magică a muzicii, toate sub un nume: Damian&Brothers.

Damian Drăghici are o lipsă de egoism care te cucereşte din start. Un extaz, o furie, o transpunere, o călătorie intr-o altă lume. Crede cu tărie in ceea ce face. De aceea a ales oameni pe gustul lui, cu aceleaşi preocupări. Luis Ţambalagiu’, Florian cu chitara, Sile al lu’ Dorel, Valentina Bocanegra, Mariana Bidon, Elvis Ursu, Sile Chitaristu’, Trandafir Vijelie, Aurică cu basu’, Leonard al lu’ Cascarache, Nicu cu clarinetu’, Gicu cu chitara, Romeo Nămol, Mihăiţă cu darabana, Mieluţă Surdu’ sunt cei 17 muzicanţi care impreună cu Damian Drăghici alcătuiesc Filarmonika Rromanes. Nu sunt doar nişte personaje, ci oameni care au poveşti cu bune şi cu rele, cu necazuri şi cu bucurii. Nu putem inşira aici toate prin căte au trecut fiecare, dar am ales frănturi din declaraţiile lor intr-o zi de repetiţie, pe furate, cum se spune, cu muzica alături.

ACORDEON. S-a făcut o vizionare şi Damian l-a acceptat pe Păun Sile. "Da, a fost mulţumit de prestaţia mea, a ales să fiu frate in formaţie. Mă numesc Păun Sile, dar mi se spune Sile al lu’ Dorel. Am 35 de ani şi cănt de la 9 ani, iar de la 14 ani am inceput să-mi căştig existenţa. Mă trag din familie de lăutari, tatăl meu, Tudor Păun, mi-a predat primele lecţii. Secrete ale acordeonului. Din tată in fiu s-a perpetuat această tradiţie, am un băieţel de 10 ani şi sunt pedagogul lui, vreau să ducă steagul mai departe. El căntă de la 4 ani, dar nu l-am forţat, sunt lăngă el şi am timp să-i arăt. Mai am o fetiţă de 13 ani. Mă simt bine in formaţie, ne inţelegem extraordinar, ne cunoaştem bine."

CLARINET. Orlando Nicolae este văr cu Damian. Dacă eşti atent poţi observa trăsăturile familiei, dar, cănd stai de vorbă cu Orlando, ajungi de la lăutari la muzica clasică, de la Romica Puceanu la Stravinski şi este imposibil să nu rămăi impresionat. "Am făcut Liceul «Dinu Lipatti», apoi Conservatorul, am masterate in Statele Unite, iar acum sunt clarinetist la Opera Naţională din Bucureşti, spune Orlando Nicolae. S-a făcut un casting, am fost şi eu ales, pentru că fiecare are personalitatea lui şi se exprimă intr-un anumit fel. Clarinetul e vocea mea. Am făcut pian la şcoală, sunt instrumente pe care le faci auxiliar, dar instrumentul principal este clarinetul. Mi-a luat 20 şi ceva de ani de şcoală. Muzică clasică. Prezenţa lui Damian ne dă o putere care ne face să abordăm orice gen de muzică. Este generos şi are o modestie ieşită uşor din comun. Suntem uniţi.

Cel mai edificator lucru in trupă este expresia muzicală şi dăruirea fiecăruia. Nu este doar o inşiruire de note, este o expresie muzicală, o intrepătrundere extraordinară a instrumentelor şi a experienţelor băieţilor din trupă. Secretul formaţiei este acesta: ce dăruim primesc şi spectatorii. Mediul, familia, asta facem de generaţii intregi, este o tradiţie. Trebuie dus la cele mai inalte culmi numele de Drăghici. Muzica lăutărească la orice ţigan curge in sănge, nu trebuie studiată. Este o muzică de care trebuie să te ocupi, dar avem o genă care ne face să găndim intr-un fel aparte. In ceea ce mă priveşte, imi doresc să merg mai departe cu muzica clasică, imi place Mozart, dar cred că Stravinski, «Pasărea de Foc», mi se potriveşte mai mult." Demn de reţinut ni se pare că majoritatea celor care căntă in formaţia lui Damian au Liceul de muzică la activ şi un CV impresionant.

De la primele acorduri, succese

Damian&Brothers au susţinut la 19 ianuarie, la Bruxelles, un concert de succes, la care au participat oficiali europeni şi reprezentanţi ai societăţii civile din capitala europeană. Evenimentul a avut loc in prestigioasa sală Flagey, la finalul "Săptămănii Romăniei in sediile Comisiei Europene" şi inceputul "Săptămănii Romăniei in sediile Consiliului UE", in organizarea Reprezentanţei Permanente a Romăniei pe lăngă Uniunea Europeană. La concert au fost prezenţi inalţi oficiali comunitari, ambasadori şi reprezentanţi ai mass-media internaţionale.

Textele de la muzica lăutărească ţigănească sunt mai populare

Nea Gicu Petrache a inceput să cănte de la 15 ani. I-a plăcut muzica lăutărească. "Din familia mea nu a căntat nimeni la vreun instrument, dar tata cănta cu vocea. Cănt de acompaniament, cănt cu chitara, de mic copil. Am apucat vremuri mai grele, nu aveam staţie, era totul natural, pe viu. Dacă nu aveai voce, nu puteai să cănţi. Căntecele apreciate de noi şi pe care le şi valorificăm sunt «Tinereţe, tinereţe», «Blestemat să fii de stele», «Mahala şi ţigănie». Sunt piese pe care orice lăutar adevărat trebuie să le ştie, să le cunoască. Reprezintă bogăţia noastră. Este muzica noastră, care ne reprezintă. Eu aş impărţi aşa: muzică lăutărească ţigănească şi muzică lăutărească partea puţin mai folclorică. Şi din punct de vedere al liniei melodice, şi din punctul de vedere al textului. Textele de la muzica lăutărească ţigănească sunt mai pe inţelesul oamenilor, fără carte multă. Lucruri spuse pe şleau. Cred că totuşi ar trebui să preţuim mai mult comoara pe care o avem. Se pierd căntece vechi, nu le mai căntă nimeni. Copiii noştri s-ar putea să le uite şi nimeni nu le va mai preţui la adevărata lor valoare. Nu a mai compus nimeni aşa cum se făcea inainte."

Citeşte mai multe despre:   muzica,   damian draghici - 21 mai 2007

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de