Dan Spătaru, sentimentalul

În 2010 se împlinesc şase ani de la dispariţia lui Dan Spătaru. Un om prea blând şi prea sentimental pentru lumea în care trăia.

Un creator de şlagăre. Un om care a făcut muzică din pasiune şi cu marerespect. Pentru el, scena era ca un templu. 8 septembrie 2004. Ziua în care drumurile noastre s-au despărţit de cele ale lui Dan Spătaru. Atunci "sentimentalul" a plecat din lumea aceasta după ce, mai bine de 40 de ani, a fost unul dintre idolii celor care iubesc muzica uşoară românească. Au fost vremuri când Dan Spătaru era un prinţ la Moscova.

Colegii săi de generaţie îl considerau, şi nici astăzi nu şi-au schimbat părerea, cel mai mare dintre cântăreţii români de muzică uşoară. Dan Spătaru era ceea ce se cheamă "un lansator de şlagăre" - orice melodie interpreta devenea, obligatoriu, şlagăr.

FANTASIO
La începuturile carierei, din 1975 până în 1982, Dan Spătaru a fost angajat al Teatrului Fantasio din Constanţa. Prima colaborare cu Fantasio a avut-o însă în 1967, când abia se afirmase în calitate de cântăreţ şi când a lansat împreună cu Margareta Pâslaru cântecul "Ale tale". La Teatrul Fantasio a cunoscut-o şi pe soţia sa, Sida, membră a corpului de balet. La Fantasio s-au şi căsătorit.

UITARE
A fost iubit, apreciat. Au fost vremuri când toate tinerele se isterizau la apariţia frumosului Dan Spătaru. Dar astăzi? Soţia sa, Sida Spătaru, ne spune cu amărăciune: "L-au uitat! Şi televiziunile, şi radiourile".

Pentru Dan Spătaru, a fi pe scenă nu era o meserie. Era o credinţă, era pasiunea şi viaţa lui. "El nu a făcut meseria asta pentru bani, altfel ar fi fost bogat, continuă Sida Spătaru. Lui i-a plăcut atât de mult şi avea un mare respect pentru scenă, pentru public. Venea cu două ore înainte la spectacol, să vadă cum e cu sunetul. Dădea telefon de acasă la casa de cultură să întrebe câte bilete s-au vândut, dacă sunt spectatori.

El avea un cult pentru scenă. Apărea doar îmbrăcat impecabil. Când era mai tinerel cânta cu diferite formaţii în care oamenii veneau îmbrăcaţi pestriţ. Şi lui nu-i plăcea. Câteva orchestre au fost îmbrăcate de el. El a cântat numai live, nu-i plăcea altfel, nu simţea. Când era invitat la diferite emisiuni nu putea să cânte live şi de multe ori a renunţat chiar din cauza asta. El a cântat cu orchestra în spate. Altfel te simţi, altfel cânţi, altfel transmiţi."

COMPOZITORII
Dan Spătaru a avut mulţi admiratori, mulţi prieteni, mulţi colaboratori. Compozitorii îşi doreau ca piesele compuse de ei să fie cântate de Dan Spătaru. "«Dac-ajung la inima ta»", prima de pe cd-ul care însoţeşte această Ediţie de Colecţie, "este o melodie pe care Dan Spătaru a cântat-o foarte mult pe vremea când noi eram angajaţi la Teatrul Fantasio", spune doamna Sida. Cornel Patrichi ne-a făcut chiar o ilustraţie la această melodie, o melodie foarte iubită pe care am prezentat-o şi la Moscova."

Dan Spătaru a colaborat cu mulţi compozitori, se înţelegea bine cu toată lumea. "De altfel, Dan nu s-a certat niciodată cu nimeni. Şi nu l-am auzit vreodată vorbind urât! Nu ştiu cum reuşea!", spune soţia sa. Melodia este a lui Henry Mălineanu. "Pe vremea aceea, la Fantasio, toamna, se ţinea «Pontica», un fel de festival al melodiilor în primă audiţie. Cele care erau bune deveneau şlagăre, celelalte se cântau o dată şi gata! Toamna veneau mulţi compozitori care făceau melodii.

Şi «Dacă n-oi iubi acum» a fost lansată la Fantasio. «Vin la noi la Medgidia» a fost scrisă special pentru Dan, ştiind că e de acolo din Dobrogea. La Pontica s-a cântat pentru prima dată." O colaborare de o viaţă a avut cu maestrul Temistocle Popa, dar şi cu Vasile V. Vasilache. Oameni cu dragoste şi respect pentru muzică, pentru versurile care transmit ceva frumos, adevărat.

ÎN AMINTIREA LUI
"L-au uitat!", spune din nou doamna Sida Spătaru. Dar nu toţi. În 2009, în toamnă, la Medgidia, locul în care au fost înfipte rădăcinile lui Dan Spătaru, a fost inaugurată o sală de sport care îi poartă numele. "Măcar atât, pentru că anul trecut, din cauza crizei, nu s-a mai făcut festivalul. La 2 octombrie am fost chemată la inaugurarea sălii de sport. Pentru mine a fost o mare bucurie, pentru că, deocamdată, în afară de festival, e al doilea lucru bun care s-a făcut după dispariţia lui Dan.

De când a dispărut Dan, la Bucureşti nu s-a făcut nimic. Măcar numele unei străduţe. Aici sau pe Zefirului, unde a stat Dan. La alţii cum s-a putut? Aici şi-a făcut veacul Dan, şi în televiziune, şi în radio. Radiourile din România ar trebui să promoveze mai mult muzica uşoară românească. Acum nu mai există şlagăre. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nici o problemă cu tinerii, dar muzică uşoară românească nu mai este. Peste tot în lume se cântă în limba ţării, numai la noi nu se cântă în limba noastră."

După '90 a fost o perioadă în care marii artişti au fost ocoliţi. "Nu e vorba numai de Dan, e vorba de toţi cântăreţii mari pe care, deocamdată, văd ca nu i-a ajuns nimeni. Ca să stai 40 de ani în frunte, să rezişti în top, să ai atâtea în spatele tău, festivaluri, medalii, diplome, discuri! Acum vin şi dispar. Care va duce muzica românească mai departe? Ca Mirabela, Dan, Angela, Corina, Dorobanţu!? Cred că nu-şi pun întrebarea foarte mulţi."

Când marii solişti intraseră într-un con de umbră în ţara lor şi nu mai erau chemaţi nicăieri, nici la televiziuni, nici la spectacole, nici la revelioane, românii din diaspora i-au iubit în continuare. "Dan era chemat foarte des în Germania în ultima perioadă. A fost şi numit cel mai iubit cântăreţ de comunitatea românilor de la Nürnberg. A fost dorit şi chemat mai mult în Germania.

Nişte oameni superbi, primitori, care ştiu să aprecieze muzica. Mulţi ani ne-am petrecut revelionul acolo, cu spectacole, ceea ce nu s-a mai întâmplat la noi." Şi la Chişinău mai era foarte des chemat. "În primăvara asta se va face un spectacol la Chişinău în memoria lui Dan, un medalion cu invitaţi de aici de la noi. El a fost foarte iubit la Chişinău. Când ajungea acolo călcam pe flori, aveam o alee de flori, pe o parte şi pe alta. Sunt nişte oameni încă nealteraţi, cred în muzică, în cei ce fac muzică. Or, asta, la noi, e pe cale de dispariţie.

Nu mai avem nici melodii frumoase, nici texte frumoase. Aştept cu mare nerăbdare acest spectacol. Parcă e alt public. Ultimul Crăciun al lui Dan l-am făcut la Chişinău. 25,26 şi 27 el a cântat la Chişinău. De Revelion a fost aici la expoziţie, în Bucureşti, şi încă două locuri. Acestea au fost ultimele lui apariţii în public. Înainte de Sărbători avusese un spectacol la Galaţi. A fost aşa de multă lume încât a trebuit să facă trei spectacole. Ceea ce cam greu se întâmplă acum. Acestea au fost ultimele apariţii pe scenă ale lui Dan."

Au rămas prieteni pe viaţă
Chiar dacă Dan Spătaru a părăsit lumea aceasta, prietenii din Germania au rămas alături de Sida Spătaru. "Prieteni adevăraţi. De câte ori merg mă simt binevenită. Anul acesta am fost de sărbători la Dolbea Vasile şi Doina. A fost superb, nişte oameni simpli, dar foarte primitori. Ne-au ajutat foarte mult pe vremea când Dan s-a îmbolnăvit.

Eram în Italia, la Rimini, când s-a îmbolnăvit Dan, iar ei au fost alături de noi. În 2003 a avut o lună de turneu în Germania, apoi două zile în Italia, la Torino. Lui Dan i-a fost foarte rău, a fost internat la Rimini, după două săptămâni ne-am întors în România. Pot să spun că Doina şi Vasile Dolbea sunt singurii care au fost tot timpul lângă noi. Sunt nişte oameni minunaţi , îi simt alături." De Revelionul 2010, Dan Spătaru a fost prezent în Germania, prin muzica lui. Petrecerea a avut un moment special dedicat marelui prieten din România. Poate că l-au uitat instituţiie, dar publicul i-a rămas fidel. "Muzica lui se ascultă sau se cântă în cluburi. Nu există restaurant să nu auzi şi melodii ale lui Dan. Oamenii simt nevoia."

Cel mai iubit cântăreţ din muzica uşoară românească a murit la 8 septembrie 2004. Boala l-a învins, iar el a acceptat în cele din urmă asta. În ultimele zile de viaţă, alături de vărul său, Doru, s-a plimbat prin Bucureşti, noaptea, retrăind momentele de glorie, aplauzele, bucuria de a fi ştiut cât de iubit era de public. Întreba, cu durerea dată de siguranţa despărţirii : "Credeţi că o să mă uite lumea?" Zeci de ani a fost fericit să soarbă din bucuria, mulţumirea şi fericirea publicului.

El, care spunea: "O să mă las de muzică atunci când o să simt că publicul s-a săturat de mine. Mă voi retrage înainte de a mă da cineva afară... cum am renunţat la multe dintre lucrurile care nu mi-au adus satisfacţii, aşa mă voi lăsa şi de cântec: întotdeauna cu fruntea sus!".

Citește pe Antena3.ro