Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DIDA. Un prenume. Fiinţă ciudată, stranie, misterioasă şi amară, singuratică şi uneori de-a dreptul sălbatică.
DIDA. Un prenume. Fiinţă ciudată, stranie, misterioasă şi amară, singuratică şi uneori de-a dreptul sălbatică.
Are o fragilitate altoită pe beton armat, o soartă de OM cu multe asperităţi şi meandre. Când cântă are o nelinişte pe care o transmite puternic publicului din faţă. Romantică. Ultima romantică în lumea de azi, care a suferit mutanţe şi pământul parcă şi-a pierdut inocenţa. Timidă, foarte timidă, şi cu siguranţa că ştie care e valoarea ei. Un om extrem de generos, un inefabil care cristalizează panica influenţată din lumea noastră cea de toate zilele. Are multă forţă. Modifică tensiunile publicului atunci când cântă, de aceea oamenii se apropie greu. E subtilă, are un zâmbet trist, are forţă în şoaptă şi fâşâit de catifea în strigăt. Are curaj. Îşi dirijează inspirat destinul pe care îl aşază corolar, băiatului ei Florin – darul lui Dumnezeu – ca orice copil pentru o mamă. E un om împlinit. Şi are ochii ca două bobiţe de cafea.
ALT PORTRET. “Priviţi braţele Didei Drăgan în unduiosul lor dans. Priviţi-i flacăra din ochi, când vocea începe să se-nfioare. Ascultaţi-i cântecul, atunci când braţele încep să se ridice şi focul din privire arde purificator.
Ei bine, atunci ceva DIVIN începe să se-ntâmple pentru noi toţi. Ce poate fi altceva Dida Drăgan, decât «O lacrimă de stea» sau un dans celest de lebădă neagră? Din jocul privirilor ei izvorăşte iubirea-ntreagă! Din cântecul ei tulburător izvorăşte dorinţa de mântuire. Când Dumnezeu te-ncearcă cu atâtea daruri, sub o pecete de fiinţă aleasă, responsabilităţile cresc înmiit. Harurile trebuie încercate. Doina Burz.” O scrisoare de la o necunoscută.
Citește pe Antena3.ro
PREMII. Dida vorbeşte greu despre ea. Iar când vine vorba de laude… e foarte zgârcită.
“Am luat multe premii. Cel dintâi a fost să nu fie în ţară. Premiul cel dintâi l-am luat în străinătate, la Gotwoldow. Am urcat pe scenă dusă de mână de marele muzician George Sbârcea. Era în 1973. Apoi, imediat, în ţară am luat Marele Premiu la Festivalul de la Mamaia – O melodie minunată: «Un vechi pian» de Vasile Vasilache junior. Şi iarăşi am aşteptat trei ani să fiu acceptată să cânt în Germania, dar când am plecat, am luat o droaie de premii. 20 la număr. N-am luat niciodată premiul doi. Am luat şi premiul Ziariştilor şi cel de popularitate, tot atunci. Am luat Premiul Uniunii Compozitorilor pentru interpretrea piesei «Aprindeţi candela». În 2006 am primit Ordinul de Cavaler de Onoare al României. Am luat iarăşi în Germania şase premii de presă. Am luat în noiembrie 2007 Premiul de Promvare a României. L-au mai luat Gabi Szabo, Andreea Răducan şi Elisabeta Lipă. Îmi face plăcere să-mi aduc aminte de aceste premii, dar ele nu m-au modificat şi nu m-au schimbat”.
PASIUNE. “Iubesc pictura. De ce? Nu ştiu! Cum a început? Nu-mi aduc bine aminte. Am făcut un spectacol şi am cântat la Masa Tăcerii la Târgu Jiu un cântec despre Brâncuşi. Am filmat într-o noapte pe viscol – o temperatură de – 15 grade Celsius. Operator era Viorel Sergovici. Cam în aceeaşi perioadă am cunoscut-o pe Rodica Matei – directoarea Muzeului de Artă, specialistă în sculptura lui Dimitrie Paciurea. Mi-a povestit despre Paciurea şi eu m-am topit. M-a copleşit nemurirea artistului. Sunt fascinată de arta plastică. Dacă vrei să mă faci fericită, închide-mă-ntr-un muzeu o noapte. Lupt pentru pictura interbelică. Am adus-o-n ţară pe IRIS FABBRI, directorul Casei de Licitaţie Sotherby’s, să vadă pictura Margaretei Sterian şi multe altele. Era uimită de aceste lucruri atât de valoroase pentru care nu se face deloc reclamă. A înnebunit-o pictura lui Ţuculescu, Luchian, a înnebunit-o Paciurea. Am multe propiecte legate de pictura şi sculptura interbelică. E atât de nedrept să nu fie cunoscută în lume!”
FLORIN, BĂIATUL DIDEI. “Mama e călăuza şi lumina ochilor mei, ce pot eu să spun despre ea? Cuvintele sunt prea sărace sau poate n-am eu talent destul ca să vorbesc despre ea. Mama e un artist dăruit. Aşa o ştie publicul. Prietenii o ştiu generoasă, frumoasă şi loială. Pentru mine, e mama.”
PRIETENIE. Încheiem portretul cu o declaraţie de prietenie a Didei. “Cum? Dacă eu cred în prietenie? Ce-ntrebare? Eu n-aş fi rămas întreagă fără prietenii mei, fără ceea ce mi-a dat prietenia. Am o prietenă, «doamna M». Nu pot să-i spun numele întreg. Mi se pare indecent. Mi se pare a fi o impietate. Dar pot spune că este cel mai important prieten din viaţa mea. E ca şi cum mama m-ar fi născut o dată cu ea. E prietenul cu P mare. E prietena mea de 30 de ani. Când am căzut nu m-a lăsat la pământ, să mor. Cred că Dumnezeu a trimis-o pe pământ să mă ocrotească.”
