x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Dida Drăgan Vocea ei este unică

Vocea ei este unică

de Costin Anghel    |    14 Ian 2008   •   00:00

Pianul se aude pe fundal. Dida la microfon. Spectatorii în transă. Recital pentru oameni.

Pianul se aude pe fundal. Dida la microfon. Spectatorii în transă. Recital pentru oameni.

Mereu dă to­tul. În­totdea­una se respec­tă pe sine, îşi respectă fa­nii şi colaboratorii. Iar aceş­tia din urmă îi sunt prie­teni buni. Elena Peri­a­nu este pianista care o acompania­ză pe Dida Dră­gan. Dânsa vorbeşte de ar­tistul şi omul Dida, de­spre cea care trăieşte prin şi pentru muzică. “Am început să lucrez cu ea mai bine după ’90. Şi înainte, dar mai ales după ’90. Eu, cu Sorin Chifiriuc şi cu Valentin Badea eram «Roata». În spectacole cân­­tam şi noi piesele noas­tre, dar o acompaniam şi pe Dida. Colaborez şi acum cu ea. Mai re­pe­tăm, mai înregistrăm câte o piesă, mai cântăm câ­te­va doine câteodată. După părerea mea, Dida Dră­gan are cea mai bună voce din tot ce am auzit vreo­dată. Fără dubii. Cu un ambitus imens, dar şi cu o sensibilitate extraor­di­nară. Am descoperit asta când repetam, la în­ceputul anilor ’90, pentru câteva concerte. Pe lân­gă piesele cu multă chitară care erau şi sunt preferatele ei, erau şi câteva doine şi «Bles­te­mul» Mariei Tănase. Vă mărturisesc că felul în care cânta de fiecare dată şi parcă pe măsură ce re­petam, din ce în ce mai pro­fund şi mai sensibil, încât ne paraliza pe toţi”.

 

ÎN STUDIO. Despre repetiţiile Didei nu poate vorbi prea multă lume. Elena Perianu este una dintre puţinele persoane care a avut ocazia de a o vedea pe artistă la mun­că. “Este un om foarte modest. Primeşte un compliment sau o apreciere cu multă modestie şi recunoştinţă. Vreau să vă mai spun că am avut destule ocazii să o văd în studio, când înregis­trea­ză. Se dăruieşte total, inclusiv când banda mer­ge de probă sau doar se repetă. Nu se menajează deloc, nici vocal, nici din punct de vedere al dă­ruirii. După ce se termină înregistrarea, ochii ei au o bucurie grozavă. Gestul cu ridicatul mâinii, pe care cu siguranţă îl cu­noaşteţi din apariţiile tv, nu este un joc de scenă, ci este felul în care se ma­nifestă şi în studioul de înregistrări. Dida este un artist care studiază în fiecare zi, care caută pe aceeaşi piesă moduri de exprimare diferite. Este foarte serioasă în munca ei, nu-şi îngăduie nici un rabat la calitate”.

Doamna Perianu o admiră pe Dida pentru bucuria ei de a cânta şi felul în care se dăruieşte. Doar astea sunt calităţile unui mare artist, nu?! Despre curajul vocii de aur a rockului românesc, pianista crede că “Dida a fost cea mai curajoasă din generaţia ei, cu stilul rock pe care l-a abordat. Dacă ar fi fost încă puţin mai curajoasă ar fi se­mănat cu Janis Joplin. Nu mă credeţi? Întrebaţi-l pe Ordeanu. I-a cântat Dida o piesă într-o tona­litate foarte incomodă, sus, sus de tot. Era Janis Joplin fără îndoială. Acolo, în registrul acela, vocea ei avea nişte armonice exact ca la Janis Joplin”.

 

“Gestul cu ridicatul mâi­nii, pe care cu siguranţă îl cunoaşteţi din apa­ri­ţiile tv, nu este un joc de sce­nă, ci este felul în care se manifestă şi în studioul de înregistrări. Dida este un artist care studiază în fie­care zi, care caută pe aceeaşi piesă moduri de exprimare diferite”

Elena Perianu, pianistă

×
Subiecte în articol: dida dida drăgan 14 ianuarie 2008