Marcă de lux

Uneori mă gândesc că doar spiritele prea puţin evoluate ar încerca sentimente de invidie faţă de cei care le egalează sau chiar le întrec. Dinu Olăraşu spune că a avut idoli şi modele în lecturile adolescenţei, în The Beatles şi Pink Floyd.

Şi că-şi dorea să poată şi el să facă frumuseţi ca acelea care-l fascinau pe el. Nu ştiu ce crede el că poate să facă, ştiu însă că Dinu Olăraşu nu imită pe nimeni. Că frumuseţile pe care le concepe şi le risipeşte fără discernământ sunt adevărate şi irepetabile. Dinu Olăraşu e o marcă de lux. Ţineţi-i minte semnătura.

Cel mai greu pentru un artist e să "facă naveta" între cele două lumi de unde se inspiră, să păstreze echilibrul între a fi înger şi demon în acelaşi timp sau să spună lucruri profunde, cutremurătoare într-un mod simplu şi firesc? La unele dintre întrebări ar putea răspunde Simona, soţia lui Dinu. Ea, ca muză, e responsabilă cu "departamentul" echilibru şi, desigur, inspiraţie.

O combinaţie stranie între spiriduşul Puck şi poznaşul zeu Cupidon, Dinu Olăraşu ne săgetează drept în suflet. Asta ştie el să facă cel mai bine, cu muzica şi poezia pe care le-a primit în dar de la ursitoare.

Acum ştiu de ce a zis Narcisa Suciu, că, dacă ar câştiga la loto, toţi banii i-ar investi în Dinu Olăraşu. Cu el mergi la sigur. E garanţia succesului. N-ai cum să dai greş. Nu pierzi niciodată. Nu daţi năvală!