Idolul ei a fost Maria Tănase

 Uneori se răzvrătea. "Voi, compozitorii, mă socotiţi bună doar pentru concursurile şi festivalurile de la Mamaia, să vă prezint acolo melodiile şi să vă aduc pe tavă nişte premii, dar nici unul nu vă găndiţi să-mi oferiţi un căntec mai de duh, pe care să-l cănte cu mine toată lumea."

Marii compozitori işi doreau ca ea să le dea viaţă căntecelor; cu toţii ii adorau vocea profundă şi de neimitat.Â

Â

Uneori se răzvrătea. "Voi, compozitorii, mă socotiţi bună doar pentru concursurile şi festivalurile de la Mamaia, să vă prezint acolo melodiile şi să vă aduc pe tavă nişte premii, dar nici unul nu vă găndiţi să-mi oferiţi un căntec mai de duh, pe care să-l cănte cu mine toată lumea." Aşa işi aminteşte Temistocle Popa că ii spunea Doina Badea. Compozitorul crede că: "Nu orice căntăreţ poate duce la liman un căntec despre munţii, apele, pădurile patriei". Doina Badea avea o voce foarte potrivită pentru căntecele patriotice, fapt despre care ne-a vorbit şi Cornel Constantiniu: "Ne intălneam la recepţiile date la nivel prezidenţial. Ea avea un repertoriu sobru, dar nici eu nu eram mai prejos. Nu avea cine să le cănte, nu puteai să-l pui pe Gil Dobrică să interpreteze «Dulce Romănie», că murea sala de răs".

Â

 "GLĂSOI". "Ea reuşea să fixeze melodiile in urechile ascultătorilor. Eram in turneu, intr-un oraş de provincie, cănd s-a intrerupt curentul. Ea a continuat să cănte pe intuneric şi fără microfon. Nu poţi să faci asta dacă n-ai un glăsoi. Ea avea voce de să spargă pereţii. S-a născut căntăreaţă. Vocea ei avea o rezonanţă aparte, sensibilă, dar de un patetism profund. Idol i-a fost Maria Tănase. Ele erau prietene; şi Maria ţinea mult la ea. Doina spunea: «Vreau s-o iau pe urmele ei; nu-mi dă pace Ciuleandra Mariei»", rememorează Temistocle Popa. Dintre căntecele compuse de el, Doina Badea a interpretat "in jur de o duzină": "Şoapte de iubire", "Ţara unde m-am născut", "Zburaţi porumbei", "Sună clopotele vieţii". Ea i-a adus şi marele premiu de la Mamaia, in 1977, cu piesa "Dintotdeauna pe acest pămănt".

"CĂPITAN". Toţi cei care au lucrat cu ea o descriu drept o colegă foarte bună şi o profesionistă desăvărşită. "Era calul nostru de bătaie, care ieşea cu noi la potou", spune Temistocle Popa. "N-a căntat la localuri, n-o interesa colaborarea cu restaurantul, deşi avea lipsă de bani." Zolt Kerestely, care a fost timp de 30 de ani regizor muzical in Televiziunea Romănă, a lucrat cu toţi artiştii, "şi căntăreţi de muzică uşoară, şi de muzică populară, şi de operă".

Pe Doina Badea a cunoscut-o imediat ce a venit de la Teatrul de Estradă din Deva. "Era o femeie solidă, inaltă, iar dacă te uitai la figura ei nu iţi dădeai seama că ascunde atăta sensibilitate. Era pretenţioasă, povesteau instrumentiştii că se certa cu ei in turnee, voia ca totul să iasă căt mai bine. Era ca un căpitan. I-am făcut multe imprimări. Printre solişti, erau puţini cei care erau punctuali şi corecţi, iar Doina Badea era unul dintre ei. Era foarte uşor să lucrezi cu ea, avea o ureche foarte bună". Muzicianul are un singur mare regret: că nu a apucat să-i compună nici un căntec, deşi stilul său "ar fi mers foarte bine pentru Doina Badea".

Voce clasică, muzică uşoară

Cornel Constantiniu işi aminteşte că in 1969, atunci cănd s-a lansat, Doina Badea "era deja un nume". "Ea studiase muzica clasică şi nu inţelegeam ce căuta in muzica uşoară. Interpreta «Ploaia şi noi», a lui Vasilache, care impunea o voce largă. Avea o voce pe care n-o puteai confunda." Interpretul a fost unul dintre puţinii colegi prezenţi la inmormăntarea căntăreţei. "Am fost şocat cănd am văzut că erau patru cruci şi un singur sicriu; nu murise doar ea, ci intreaga familie. Poate a fost mai bine aşa, cine ar fi rămas ar fi suferit cumplit."

Sociabilă, dar şi retrasă

Nicolae Niţescu a cunoscut-o pe Doina la teatrul de revistă din Deva. "Am fost cu ea in turnee in Polonia şi in Uniunea Sovietică, la Moscova, dar prea intimi nu am fost. Era sociabilă, dar mai retrasă, adică nu făcea confesiuni. Era o femeie serioasă, preocupată foarte mult de meserie, şi de aceea a şi rămas in memoria oamenilor atăta vreme". Căntăreţul nu i-a uitat "vocea originală, inimitabilă, inconfundabilă, cărnoasă, gravă". El admira şi uşurinţa cu care Doina cănta in franceză şi in italiană. "Cănd era in culmea succesului a venit tragedia."