Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acolo, în Ţinutul Pădurenilor, într-o zi de aprilie a anului 1955 a venit pe lume Drăgan Muntean, care avea să devină cel mai mare cîntăreţ al acelor meleaguri.
Acolo, în Ţinutul Pădurenilor, într-o zi de aprilie a anului 1955 a venit pe lume Drăgan Muntean, care avea să devină cel mai mare cîntăreţ al acelor meleaguri.
Am plecat în Ţinutul Pădurenilor, Hunedoara, la doar cîteva zeci de kilometri de locul în care s-a născut povestea românilor. Drăgan Muntean a venit pe lume la data de 18 aprilie 1955, în satul Poieniţa Voinii, comuna Bunila, judeţul Hunedoara. A urmat clasele I-IV în satul natal, după care şi-a continuat studiile la Liceul de Muzică şi la cel Pedagogic din Deva, pe care l-a absolvit în anul 1975. Între 1977 şi 1979 a fost învăţător la Şcoala Generală din satul Bretelin, comuna Veţel, iar din 1979 şi pînă în 1988 a predat la Şcoala Generală nr. 6 din Deva. Între 1988 şi 1992 a fost profesor la Şcoala Populară de Artă din Deva. În 1992 a intrat în poliţie şi a urmat cursurile Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti. Între 1997 şi 2000 a fost directorul Ansamblului “Ciocîrlia” al Ministerului de Interne. Din anul 2000 a fost şeful Biroului de Cultură, Educaţie şi Tradiţii din cadrul IPJ Hunedoara. A avut gradul de locotenent-colonel.
Începuturi. Drăgan Muntean a început să cînte aproape de cînd a deschis ochii. Pe cînd avea în jur de 10 ani, împreună cu părinţii săi a participat la o fază comunală a emisiunii “Dialog la distanţă” şi a fost remarcat de un profesor de muzică de la Ghelari. Acesta le-a spus părinţilor că băiatul are talent şi că ar fi indicat să urmeze o şcoală de muzică. Mama lui Drăgan Muntean, o femeie hotărîtă, care semăna întrucîtva cu Vitoria Lipan, a decis că fiul ei trebuie să plece la şcoala de muzică la Deva, ca să îi fie copilului mai bine. “Mi-a povestit că, atunci cînd a venit vremea să plece la Deva, era cu animalele pe cîmp, cu copiii din sat. I-a părut rău că trebuia să plece. I-a fost foarte greu. Apoi, cînd a ajuns la Deva şi a văzut primul pian, i s-a părut ceva ieşit din comun. A fost şocat atunci cînd a văzut primul bloc turn, chiar s-a împiedicat uitîndu-se la el”, povesteşte soţia, Mioara Muntean. Mama lui Drăgan Muntean visa ca feciorul ei să se întoarcă acasă, învăţător în sat. Casa în care s-a născut era lîngă şcoală, iar părinţii îi făcuseră în gard o portiţă ca să poată trece prin ea direct în curtea şcolii. Feciorul nu s-a mai întors în sat. A plecat în lume să o cucerească şi a reuşit, dar drumul n-a fost atît de lin precum ar fi crezut. Destinul i-a fost asemănat cu dealurile din ţinutul Pădurenilor – abrupt. După o vale lină, urma un deal pieptiş.
Citește pe Antena3.ro
Debutul. Deşi cînta de cînd se ştia, deşi în judeţul Hunedoara şi în ţară era deja un nume, debutul a venit foarte tîrziu, prin 1983-1984. Cîştigase premii peste premii, dar acest lucru a contat prea puţin pentru “kulturnicii” vremii… Era cineva la Cultură care îi băga mereu beţe în roate. Astfel, nimeni de acolo nu îl anunţa că sînt concursuri. Participase, militar fiind, în 1976 la “Floarea din grădină”. L-au depunctat la proba de recitat. “Era dascăl, oare cum putea să nu ştie să recite?! Era atît de descurajat, încît voia să renunţe”, povesteşte Mioara Muntean. “Întîmplarea a făcut să cunosc o persoană care avea un frate lider de sindicat în Televiziune. I-am explicat ce se întîmpla cu Drăgan. Am vorbit cu ea dacă ne poate ajuta. Nu mi-a promis nimic, dar a luat legătura cu fratele ei. Voiam să ajungem la Marioara Murărescu. Nu la mult timp după acea conversaţie, fratele acelei persoane ne-a anunţat că putem merge la Marioara Murărescu. Domnul acela se numea Miclea. Nu ne-a promis nimic şi ne-a rugat să nu ne supărăm dacă întîlnirea cu doamna Marioara nu va fi cu succes. Aşa a început totul. Am mers împreună la Bucureşti, la o filmare. Simţea un sprijin mare în mine. Nu ştia ce costum să îmbrace. Chiar ne-am amuzat că am tot căutat diverse costume, iar noi aveam unul pădurenesc, autentic, în valiză, dar l-am scos după ce a avut loc filmarea”, rememorează astăzi soţia lui Drăgan Muntean. A fost începutul unei cariere ce avea să dureze aproape 20 de ani. “Marioara Murărescu a fost sinceră şi tot timpul l-a sprijinit pe Drăgan. Dacă nu ar fi fost acea persoană şi doamna Marioara, poate că Drăgan ar fi renunţat, atîtea piedici a avut. Poate că nu erau atît de mari, dar pentru un om atît de sensibil cum era Drăgan, era prea mult. Suferea şi se consuma pentru fiecare răutate. Pe la începutul anilor ’80 venise Nadia de la o competiţie şi i se pregătea un spectacol. Se făcuseră repetiţii, el nu participase la ele, pentru că nu a putut pleca de la şcoală. Pentru că nu a fost la repetiţii, nu l-au primit în spectacol. A venit acasă după cîteva ore şi era foarte abătut şi cu lacrimi în ochi mi-a spus că nu i s-a dat voie să cînte. Era un om foarte sensibil şi astfel de mizerii îl afectau. Punea totul la suflet. Avea prea mult bun simţ”, adaugă Mioara Muntean.
“Floarea din grådinå”. În 1987, într-o emisiune, Simona Patraulea l-a întrebat de ce nu a participat la “Floarea din grădină”. Mioara Muntean spune că atunci soţul ei a povestit că a încercat în 1976, dar că a fost respins. Apoi, s-a reînscris. A ajuns în finală cu Luciana Văduva, care era din Corabia, Olt. “A avut nişte emoţii atît de mari că a slăbit 6-7 kilograme într-o săptămînă. Lîngă mine era Emilia Bubulac, pe care am strîns-o în braţe ca într-un cleşte, deşi n-o cunoşteam, atunci cînd s-au dat notele. Au cîştigat amîndoi. La 11 ani de la acea experienţă tristă, Drăgan şi-a luat într-un fel revanşa”, spune soţia sa.
Trio. În 1987, Drăgan Muntean a cîntat pentru prima oară împreună cu Ioan Bocşa şi Nicolae Furdui-Iancu. Acele imagini cu cei trei cîntînd printre altele şi “Noi sîntem români” au fost difuzate de nenumărate ori în zilele Revoluţiei. “Cu cîteva zile înainte de evenimentele din decembrie 1989, a fost la Tîrgu Mureş, unde împreună cu cei doi a cîntat, iar la sfîrşitul spectacolului au colindat. Prim-secretarul de la Mureş, care era în lojă, s-a ridicat şi a plecat. A venit acasă destul de abătut, după acel spectacol. Nu vorbea prea multe şi nici nu făcea caz de faptul că au avut curajul să colinde pe o scenă. Se gîndea doar că s-ar fi putut întîmpla ceva. După 22 decembrie, a spus doar atît: În cazul acesta, cred că am scăpat!”, îşi aminteşte Mioara Muntean. Secvenţele din spectacolele pe care le-au susţinut împreună cei trei au rămas în memoria tuturor. Spectatorii se ridicau în picioare şi aplaudau minute în şir, obligîndu-i să revină pe scenă. “Cîntau cînd se întîlneau, cînd erau spectacole mari. Pot părea lipsită de modestie, dar nu erau mulţi cei care îşi puteau permite să îi aducă pe scenă la un loc pe ei trei. Au rămas în memoria oamenilor ca un trio”, povesteşte soţia lui Drăgan Muntean.
Poliţistul. După 1990, lucrurile s-au schimbat. Şeful Casei de Cultură a Ministerului de Interne l-a îndrăgit şi i-a propus să intre în poliţie. În 1993 a dat examen la Academia de Poliţie. A finalizat studiile în 1998. “Drăgan cînta din plăcere, nu conta cui i-a cîntat, trebuia ca lumea să se simtă bine. În 1997, după Serbările de la Ţebea, unde l-a cunoscut pe Gavril Dejeu, pe atunci ministru de Interne, acesta i-a propus să devină directorul Ansamblului “Ciocîrlia”. A fost şeful acestei instituţii pînă în 1999. Nu s-a putut obişnui cu Bucureştiul şi s-a întors în Deva, aproape de pădurenii lui dragi.
