Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fănică Luca a avut lumea la picioare. A fost unul dintre cei mai buni ambasadori ai neamului său. A arătat lumii cele mai frumoase şi sensibile feluri de a fi ale romănilor.
In ţară era apreciat. Era dorit la cele mai importante evenimente, dar la Paris, Londra, New York Fănică Luca era pur şi simplu adorat! Instrumentul lui, naiul, era ceva exotic pentru străinii de Romănia. Iar el era un bărbat frumos, care putea fi francez, englez, american! Zeul naiului! Muzica sa ii ridica in picioare pe francezi, pe englezi, pe americani, pe chinezi, pe coreeni. Dar Fănică Luca, in totalitate, bărbatul frumos, misterios şi cu muzica lui, făcea furori printre femeile europenilor şi americanilor.
Iar cănd cănta din gură şi se acompania cu chitara (asta pănă la inceputul anilor '40) admiratorii cădeau din nou uluiţi.
PARIS. Iată căteva spicuiri din presa europeană şi americană: "Una din atracţiile Expoziţiei de la Flushing şi un număr senzaţional al recentei Expoziţii de la Paris este muzica de la Restaurantul Romăn din cadrul Pavilionului Romănesc, care cuprinde o performanţă fantastic de emoţionantă, realizată de un virtuoz al naiului, numit Fănică Luca. Vizitatorii Expoziţiei care l-au auzit nu se mai indură să plece, şi ca urmare localurile au devenit obiectul unor vizite regulate." (Din "In acest New York", de Lucius Bebe) "Un romăn a vrăjit capitala Franţei: La Teatrul Chatelet unde a avut angajament după inchiderea pavilionului romănesc o mare firmă luminoasă purta două nume: Andre Vauge-Fanika Luka. Contractul de trei luni expirat a fost prelungit din nou şi intr-o nouă revistă ce s-a montat, Fănică Luca avea scrise tablouri speciale pentru el şi naiul lui. (…) La 14 iulie - marea sărbătoare naţională a Franţei - intr-unul din carele alegorice, Fănică Luca, alături de George Milton, Ritta Georg de la Opera Comică şi alţii, a căntat in pieţele Parisului in aclamaţiile entuziaste ale unei mulţimi care nu contenea să strige: Vive la France, Vive la Roumanie." Posturile franceze de radio au ţinut de asemeni să-l aibă in programul lor" (din ziarul Rominia, 3 august 1938).
NEW YORK. "Fănică Luca, ultimul din marii căntăreţi din nai (fluierul lui Pan), a oftat ieri - şi cănd Fănică Luca oftează este asemenea unui zefir nostalgic venit din pădurile şi colinele patriei sale Romănia. Apoi sufletul său s-a innorat şi a fost cuprins de un fatalism de care era insă măndru, şi astfel Fănică Luca ne-a arătat că in 20 de ani nu va mai fi nici un căntăreţ ca el pe faţa pămăntului; că el insuşi şi-a depăşit timpul in care trăieşte, cu zece ani. Dl Fănică Luca este un artist al naiului, acest instrument naţional romănesc despre care ţăranii acestui popor cred cu convingere că vine de la vechiul fluier al zeului păgăn Pan. Fănică Luca se găseşte in aceste zile in America, din ordinul Regelui Carol, şi conduce o orchestră proprie care reprezintă Bucureştiul la Pavilionul Romăn de la Expoziţia Internaţională şi dă Americanilor o idee despre ceea ce poate fi incăntătoarea muzică romănească.
Dl Luca nu vorbeşte nici un cuvănt englezesc, iar romăneasca sa, asemenea muzicii sale, este iute şi strălucitoare. (…) «In medie, cel care incearcă să cănte la nai», ne-a spus el, "moare la 35 de ani»". "Fănică Luca are 45 de ani." "Aceasta pentru că sunt atăt de bine construit. «El spune» - intervine interpretul - «să notăm că a căntat pentru Regele Carol, Regele Ferdinand, Dl Lebrun al Franţei, Regele George al Angliei şi Dna Roosevelt, mama Preşedintelui" (din New York Times, 14 august 1939)
Citește pe Antena3.ro
ULUIALA. "Rănd pe rănd, «dulce păstoraş», fachir alungănd şerpi veninoşi, faun inconjurat de 40 de nimfe-girls intr-o «idilă antică» la Londra, Fănică Luca işi vrăjea seară de seară auditoriul zicănd din nai «La făntăna cu găleata» şi «La moară la hirţa-pirţa» (…) La New York, printre atăta străinisme, virtuozul nostru a cunoscut un romăn: pe George Enescu. George Enescu adusese la expoziţia internaţională opera «Oedip», Fănică Luca - «Ciocărlia»... Intr-o noapte, după spectacol, Fănică Luca a căntat pentru marele compozitor intr-o odăiţă deasupra pavilionului romăn. Către dimineaţă, George Enescu i-a spus aşa: «Eşti cel mai bun suflător pe care l-am auzit pănă azi!» (fragmente din Fănică şi naiul, de Viorica Filipoiu).
"O atmosferă de congres internaţional domnea ieri la Palladium, cănd am aruncat o privire in timp ce avea loc repetiţia piesei «These Foolish Things» («Ciudăţenii») a lui George Black, o producţie ce va fi premieră măine. Compania cuprinde şi pe Fănică Luca, unul din artiştii oficiali ai Curţii Regale Romăne. La Palladium el căntă la nai in cadrul unei scene idilice greacă - şi acest cănt reprezintă ceva nemaiauzit şi nemaivăzut de ascultătorii acestei ţări, decăt in piesele burleşti."
"In mindir sau smoking apare apoi Fănică Luca; naiul lui stărneşte senzaţie şi uluială. Toată lumea il ascultă in tăcere, il răsfaţă şi-l aplaudă. E chemat la mese, căntă englezoaicelor «la ureche» - o aduce cu naiul in orice bucată i se cere. Cele mai ambalate de naiul lui sunt englezoaicele, care-i iau instrumentul in mănă, il examinează şi fluieră."
După toate aceste senzaţii Fănică Luca venea acasă, la fetele lui, Mihaela şi Marica, la prietenii care stăteau la poker şi la o cafea de seara pănă dimineaţa: Ioana Radu, Mia Braia, Dorina Drăghici, Gică Petrescu, Nicuşor Predescu, Titi Niculescu, Gavriş, Luican, Grozuţă, Maria Lătăreţu, Rodica Bujor.
N.R.: Fotografiile din această Ediţie de Colecţie ne-au fost puse la dispoziţie de dna Marica Luca
SUCCESE
"Subsemnatul Fănică Luca prezint activitatea mea artistică in străinătate in calitate de solist excepţional.
In 1910, Izmir (Asica Mică)
In 1911, Istanbul (cu orchestra populară romănă)
In 1929, Polonia (cu orchestra Ciolac, am fost decorat)
In 1937, Expoziţia din Paris şi Teatrul Chatelet in operete, Chat cu tizgan, am fost decorat cu Medalia de ofiţer al Academiei Franceze.
In 1938, Londra, la Teatrul Paledum.
In 1939, Expoziţia din New York - America şi Paris cu orchestra Fănică Luca
In 1943, Istanbul - Orchestra Fănică Luca
In anul 1949, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria cu Ansamblul Armatei Romăne
In anul 1950, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, URSS cu orchestra Barbu Lăutraru
In 1951, URSS şi Bulgaria, orchestra Barbu Lăutaru
In anul 1952, URSS, orchestra Barbu Lăutaru
In 1954, China, Coreea, URSS, cu orchestra Barbu Lăutaru
In 1957, URSS, la Festivalul Statelor Socialiste, cu orchestra populară romănă
In anul 1958, Polonia, cu orchestra Electrecord.
In 1959, Bulgaria, cu orchestra popoarelor balcanice.
In toate aceste ţări am prezentat numai muzica populară romănească, unde am obţinut frumoase succese."
Acestea au fost scrise de Fănică Luca in autobiografie
