Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Heidi, Maria. Două voci feminine din “aripa tînără” a folkului românesc.
Heidi, Maria. Două voci feminine din “aripa tînără” a folkului românesc.
Heidi, hai la Folk You! Iar ea a răspuns DA. Şi s-a auzit în
toată Vama Heidi Schmidt, folkista născută în Colorado. A copilărit în Arabia Saudită, iar
în România cîntă şi compune (sau invers, depinde cum bate vîntul).
O cheama Heidi, dar ştie să vorbească ardeleneşte. Florin Săsărman a descoperit-o şi a luat-o cu el în “Diligenţa de Bizanţ”, emisiunea de la Radio Cluj, oferindu-i şansa să fie “în aer” cu muzica ei. “De la instrument şi pînă la voce – toate îi sînt foarte bine puse la punct. Aduce cu ea un suflu... americănesc, întrevăzut de noi la Joan Baez sau la Bob Dylan”, ne-a mărturisit Săsărman.
PÎNĂ LA STELE ŞI
ÎNAPOI. Pe Maria Magdalena Dănăilă, multă lume a încurajat-o să renunţe la
folk, judecînd-o după frumuseţea exterioară. Însă Maria s-a lăsat condusă de
frumuseţea interioară şi a revenit (pentru totdeauna) la poezia muzicii.
Nu contează că are picioarele pînă la stele – aşa cum a descris-o Dinu Olăraşu –, ea s-a dedicat trup şi suflet muzicii folk.
Astăzi este cu cel puţin două capete şi jumătate mai sus decît orice folkist din generaţia nouă. “Mă pregătisem cu toată grija pentru recitalul de la Folk You! Un recital cap-coadă in memoriam Florian Pittiş, mai precis a tot ce a însemnat el pentru mine – mărturiseşte Maria Magdalena. Dar m-am conformat cerinţelor organizatorilor (disperaţi de presiunea timpului) şi mi-am scurtat recitalul, ceea ce i-a luat mult din greutate. Dar l-am simţit cu adevărat pe Florian Pittiş undeva în spatele meu, la măsuţa de la care cu un an în urmă m-a urmărit cu toată atenţia. Îmi va lipsi. Pentru mine el a însemnat cu adevărat, vorba cîntecului, curajul meu de a spune NU. De a spune NU compromisului, prostiei şi inculturii. Un NU simplu (nici măcar categoric). Florian Pittiş va fi nivelul de cultură, calitate şi rebeliune către care voi tinde toată viaţa”.
Citește pe Antena3.ro
“Cîntam «Descîntec de
ploaie» şi îl auzeam pe Moţu recitînd «Sînt cel mai frumos din oraşul acesta!».
De aceea, am ţinut să cînt şi balada country care începe cu versul «It’s
amazing how you can speak right to my heart»“
Maria Magdalena Dănăilă
Prinţul cu “Oare” din Turda
“Cei vechi au avut muzica prin care se clădeau de la sine zidurile Tebei, modernii au născocit-o pe aceea care ar fi în stare să dărîme piramidele”, cugeta Nicolae Iorga. Printre modernii de astăzi există un cavaler din ordinul folkiştilor de ieri – în persoana lui Adrian Sărmăşan – care a compus un album (“Oare”) prin care se poate clădi de la sine zidurile unui oraş al muzicii tinere... “Oare ce s-ar întîmpla/ Dacă norii n-ar mai ploua/ Oare ce s-ar întîmpla/ Dacă soarele n-ar lumina/ Oare ce s-ar întîmpla/ Dacă luna cineva mi-ar fura/ Oare ce se va întîmpla/ Dacă tu ai pleca/ Probabil că atunci cerul ar cădea”...
Ecoul începe şi se termină cu Sorina Bloj
Sorina Bloj şi Tatiana Stepa au ceva în comun, în afară de
muzica propriu-zisă: amîndouă au cîntat cu Magdalena Puşcaş, prima în Ecoul, a
doua în Partaj. Ecoul este o poveste care începe şi se termină cu Sorina Bloj.
A compus “Cana cu vin” în timpul liceului, pe
cînd stătea cu chirie în casa părinţilor lui Bogdan Mureşan de la Ca$$a Loco.
De-a lungul timpului a avut ca “ecou” în duet pe Magdalena Puşcaş, Ortansa Şerbănuţ,
Stela Ichim, Laura Feier şi Alexandrina Luca. A intrat în Cenaclul Flacăra în
1980. Cu Magdalena Puşcaş a cîntat doi ani şi jumătate. Au mai avut o încercare
de “reconstituire” în 1994 la “Totuşi iubirea”, dar cioburile sparte nu s-au
mai lipit. “Nici măcar nu ştiu dacă ceea ce cînt eu este folk – declară Sorina
Bloj. Este o formă de a mă oferi.” De altfel, ea nici nu trăieşte din folk.
Este directoarea Casei de Cultură a Tineretului din Reghin şi organizatoarea
taberei de creaţie “Muntele Vrăjit” din satul Idicel de Pădure. Acum la Folk
You!, Sorina recompune Ecoul alături de Alexandrina Luca.
Nebunul cu regina lui, chitara
În fiinţa lui Emeric Imre ţipă toate etniile. Lupta interetnică dinlăuntrul artistului răzbate dincolo de acordurile singurei iubite care nu l-a sedus şi abandonat niciodată: chitara. “Şi te iubesc cu milă şi cu groază/ Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,/ Ca un nebun de alb ce capturează/ Regina neagră pentru veşnicie...”. “Cît timp oi trăi, voi fi nebun de toate lucrurile frumoase. Piesa «Nebun de alb» am compus-o după ce am divorţat, în 1995. În loc să mă sinucid, am luat chitara şi am făcut acest cîntec. Totuşi, cred că l-am scris din bucăţele de suflet pentru viitor, pentru toate femeile pe care le voi iubi”, declară Imi.
