Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce este un om bun? Este cel gata să-l ajute pe altul la necaz, gata să răbufnească la orice nedreptate, gata să ierte micile greşeli. Pentru că nu putea să ne vorbească despre elevul Zamfir decăt cineva care l-a cunoscut in acea perioadă, iar Sandu Alexandru, sau "Drină" cum era alintat de colegi, a stat la Internatul Şcolii de Muzică in aceeaşi cameră cu maestrul naiului.
Ce este un om bun? Este cel gata să-l ajute pe altul la necaz, gata să răbufnească la orice nedreptate, gata să ierte micile greşeli.
Aşa il descrie pe Gheorghe Zamfir colegul său de cameră, Sandu Alexandru. Pentru că nu putea să ne vorbească despre elevul Zamfir decăt cineva care l-a cunoscut in acea perioadă, iar Sandu Alexandru, sau "Drină" cum era alintat de colegi, a stat la Internatul Şcolii de Muzică in aceeaşi cameră cu maestrul naiului.
ARTIST. A venit la Şcoala de muzică nr. 1 din Bucureşti, astăzi Liceul de Muzică "Dinu Lipatti", iar maestrul Fănică Luca l-a luat pe lăngă el, să-i acompanieze elevii la pian. După absolvire, Sandu Alexandru a dat concurs şi a intrat la Ansamblul Doina al Armatei, din răndurile căruia a şi ieşit la pensie. Cu acest ansamblu a colindat lumea şi a repurtat succes după succes, ce-i drept nu aidoma colegului său Gheorghe Zamfir. Dar melodiile interpretate la ţambalul său au intrat in sufletele oamenilor de pe căteva continente. Pensionar acum, Sandu Alexandru povesteşte: "Gheorghe Zamfir venise la şcoala de muzică in 1950, insoţit de tatăl său, exact cu un an inainte de mine. Ca elev, Zamfir a fost unul dintre cei mai apreciaţi, era strălucitor. La inceput nu era atras de nai, pentru că i se părea prea greu. Maestrul Fănică Luca i-a aplicat două palme, aşa cum numai el ştia (şi eu mi-am luat căteva scatoalce), pentru că renunţase la nai şi plecase la contrabas, şi mi-aduc aminte că i-a spus: «Tu ai să cucereşti lumea mai mult ca mine. Nu-ţi dai seama că ai talent?». Aşa că a rămas la nai. Şi bine a făcut, pentru că profeţia lui Fănică Luca s-a implinit, Gheorghe Zamfir a cucerit cu naiul lui intreaga planetă. Poate că această profeţie l-a determinat, l-a motivat. Vă spun, era un elev minunat, avea ambiţie. O ambiţie care-i depăşea talentul, dacă putem spune aşa. Visa să ajungă cineva. Cănta cu patos şi, pe deasupra, cucerea inimile fetelor. Am avut mare necaz pe el, că era băiat frumuşel şi fetele roiau in jurul lui. Mă enervam teribil pentru că puneam şi eu ochii pe căte una şi mă trezeam că el mi-o sufla de sub nas. De asemenea, ţin minte că venise un grup de elevi coreeni la şcoală şi eu cu Zamfir ne luptam cu ei, ne plăcea să ne luăm la intrecere cu ei. Dar trebuie să vă spun că era un băiat cu o inimă de aur, un om deosebit, dacă aveai nevoie te ajuta. A avut şi de la cine să inveţe, pentru că familia lui a fost mereu aproape de el, l-a sfătuit, l-a indrumat. Familia a fost elementul principal in formarea caracterului său, mai ales tatăl şi fratele său".
LA ŞCOALĂ. "Un alt factor de marcă, spune Sandu Alexandru (foto mic), a fost faptul că l-a avut profesor pe Fănică Luca. Avea 10-12 elevi la clasă. Fănică Luca se comporta ca un tată. Avea grijă ca elevii lui să fie bine hrăniţi, pentru că naiul este un instrument greu. Ţin minte că nu o dată şi-a luat trupa şi a dus-o acasă, la soţia lui, să le gătească tot ce era mai bun. Dar elevi fiind, copii, nu ne dădeam seama atunci ce comoară era ca profesor, nu ne dădeam seama că ne face părtaşi la istorie. Făceam tot felul de năzdrăvănii. Mai mereu ne găsea jucănd fotbal sau alergăndu-ne prin clasă. Era foarte exigent cu elevii săi, ii mai şi plesnea, dar părinteşte, ca să inveţe. Cursul dura cinci ani, timp in care el işi dădea seama de talentul fiecăruia. Elevii lui au devenit celebri in toată lumea", a conchis Sandu Alexandru.
