Meşterul Manole

Muzician total. Metodician al muzicii naţionale, interpret, compozitor şi răspănditor al muzicii noastre.

Muzician total. Metodician al muzicii naţionale, interpret, compozitor şi răspănditor al muzicii noastre.

Prietenie de patru decenii: "stăpănul" naiului, omul care scoate din instrumentul lui privighetori de sunete, sunete ce-nvăluie sufletul omului şi-l vindecă de orice suferinţă, şi omul de cultură Victor Crăciun, un apologet al valorilor autentice romăneşti, o emoţie de om, cu gănduri inalte despre Gheorghe Zamfir.

CĂNTEC. Victor Crăciun a fost primul care i-a dedicat o carte talentului de geniu Gheorghe Zamfir in anul 1975. O carte de convorbiri, care a imprumutat pe coperta ei un vers din Labiş, "E-un căntec tot ce sunt", şi, aşa cum ne spune Crăciun, "a insemnat lansarea lui atunci cănd se afla pe culmi de recunoaştere in Europa - in special in Franţa şi in Germania. După aceea, calea i-a fost larg deschisă şi peste Ocean, in SUA şi in Canada". O carte-document care-l evocă pe Gheorghe Zamfir, naistul, poetul - "este unul dintre poeţii de legătură dintre arte - un naist-poet, un poet-naist. Zamfir ocupă un loc distinct in istoria muzicii contemporane: deopotrivă interpret la pian, la acordeon, căntă, are voce plăcută. Face parte din galeria de romăni care a acaparat cea de-a doua parte a secolului al XX-lea, sfărşit de mileniu, fiind recunoscut, deplin, şi fiind incununat mai mult peste hotarele ţării, trebuie s-o spun cu tristeţe, decăt in Romănia".

LEGENDA VIE. Profesorul Crăciun il numeşte pe Zamfir un Meşter Manole al muzicii. Pentru că aşa cum a construit meşterul Manole marea ctitorie de la Curtea de Argeş şi a rămas in istorie şi in legendă, şi Gheorghe Zamfir a devenit o legendă, o legendă vie.

Se ştie că Zamfir a fost nevoit să se refugieze pentru o vreme in Franţa, şi nu numai acolo, de frica organelor de securitate, care nu-i doreau binele, şi pentru că, in mod clar, nu era inghiţit de oficialităţile din Romănia. Bunul său prieten Crăciun işi aminteşte de unul dintre momentele care i-au adus blamul. "Cu prilejul unui concert de la Ateneul Romăn, in loc să ţină un cuvănt de mulţumire pentru organizarea acelui concert, a făcut o critică ascuţită organelor culturale din Romănia care nu erau preocupate de dezvoltarea muzicii, a artei şi a literaturii". Desigur, in urma acestui gest curajos, dar periculos pentru acea vreme, Zamfir a considerat, pe bună dreptate, că e mai bine să plece in Franţa şi să nu se intoarcă o vreme. Din Franţa a ajuns in SUA, a cucerit lumea muzicală de acolo, a primit distincţii foarte importante, iar un timp nu a mai slujit direct arta muzicală din Romănia, deşi discurile sale erau ascultate in ţară, erau prezentate la Europa Liberă şi la Vocea Americii. "Era cunoscut faptul că el activează pentru ideea de muzică romănească, fiind, aşa cum au fost numiţi mai mulţi, ambasador al artei şi culturii noastre in străinătate.

POET. Gheorghe Zamfir, muzicianul total. "In acelaşi timp creator de versuri pentru unele căntece, in acelaşi timp omul care de la muzica populară şi de la nai a ajuns să realizeze ceea ce n-a făcut nimeni: in orchestra simfonică a introdus naiul. Marile lui succese, cănd cănta la nai acompaniat in catedrale, s-a transformat, dintr-o dată, in succesul de a compune muzica la simfonii, in care naiul capătă rol de instrument clasic, şi in felul acesta, de a adăuga simfonismului mondial această latură care ii lipsea. In această privinţă, Gheorghe Zamfir este deschizător de drum."

Atătea calităţi intr-un om sunt rare. Cum spune profesorul şi scriitorul Crăciun, geniul absolut in materie l-a avut George Enescu, intr-un fel numai pentru pian l-a avut şi Dinu Lipatti, "dar totuşi, pentru instrumente, mai puţini romăni au ajuns la celebritatea lui Gheorghe Zamfir".

"Se-aude suflet romănesc/ Curgănd prin naiul cel domnesc/ De crezi că ar sufla Iisus/ In focul vetrei Lui de sus"

Versuri dedicate lui Gheorghe Zamfir de poetul Grigore Vieru