Prieteni pe viaţă

Artistul Benone Sinulescu işi deschide tolba de amintiri şi povesteşte despre bunul său prieten… regele naiului. "Un muzician genial! Genial! Abordează toate stilurile muzicale, de la folclor la clasică.

Cu Benone Sinulescu s-a imprietenit incă din şcoală, unde au fost colegi. Au căntat impreună in ţară şi peste hotare.

Artistul Benone Sinulescu işi deschide tolba de amintiri şi povesteşte despre bunul său prieten… regele naiului. "Un muzician genial! Genial! Abordează toate stilurile muzicale, de la folclor la clasică. Este artistul care a făcut faimă mondială şi incă face. Are un camion de discuri de platină, de aur, medalii şi este singurul artist european care a căştigat două discuri de aur in Statele Unite ale Americii. Mai mult, este unul dintre muzicienii care au inregistrat cele mai mari vănzări de discuri din lume. Marea nenorocire, pentru că o pot numi aşa, este că noi nu ştim să ne apreciem valorile şi nu ii dăm marelui Zamfir ceea ce ar trebui să-i dăm", ne spune Benone Sinulescu.

SUCCES. "Cuvintele, continuă el, sunt prea sărate să pot să creionez toată activitatea lui artistică. Uriaşa activitate! Fără să exagerez, nu ştiu dacă este cineva care să nu-l cunoască sau să nu ştie de el. Poate doar cei răutăcioşi, care nu vor să admită faptul că acest artist a adus mari servicii ţării. Sunt fericit că sunt singurul căntăreţ vocal care a făcut turnee cu el in străinătate. Am gustat din succesul fantastic pe care il avea de fiecare dată, iar acele spectacole, pentru mine, au rămas de neuitat. Spun că mă simt fericit pentru că el de regulă nu apela niciodată la căntăreţi, insă la mine a făcut-o. Probabil că a fost mulţumit de prestaţia mea artistică."

ORCHESTRA NAŢIONALĂ. Benone Sinulescu mărturiseşte că ii rămăne lui Gheorghe Zamfir acelaşi prieten credincios. "Sunt un om care recunoaşte cu măna pe inimă că el este un titan al muzicii romăneşti. Ne-a reprezentat pe toate meridianele lumii! O dată cu infiinţarea Orchestrei Naţionale de Folclor, iniţiativă care i-a aparţinut, a răsărit soarele pe uliţa folclorului romănesc.

In sfărşit, după atăţia ani de tatonari şi de lupte, a reuşit să pună pe picioare o orchestră de folclor naţională, care este absolut magnifică. Asta a avut loc datorită iscusinţei lui, talentului, priceperii, orchestraţiilor fără egal şi multor altor calităţi. Sunt fericit!

In urmă cu puţin timp, am fost invitat de el la o repetiţie, să ascult. Nu puteam să stau decăt un sfert de oră, deoarece urma spectacolul meu aniversar de 70 de ani. Hotărăt, m-am dus să stau 15 minute. Am stat patru ore! Efectiv am rămas inmărmurit! Am plăns şi am admirat muzica populară romănească."

SUITA... "Am fost colegi şi la marele Ansamblu «Ciocărlia» din Bucureşti. Ţin minte că urma un turneu in URSS, in Rusia, şi cu mult inainte de plecare i-am spus: «Uite, Zafi (aşa ii spuneam), am un material pe culegere cu mai multe căntece de la un violonist care mi-a plăcut enorm… Ionel Drăgoi!». Am lăsat căntecele maestrului şi a făcut o suită de muzică moldovenească. Atunci era pe post de dirijor. Tănăr dirijor, care urma să se formeze. Dar pe timpul acela era mai greu, trebuia să ai şi alte valenţe.

In tot acel turneu, şi nu numai, Gheorghe Zamfir a fost singurul dirijor care a făcut bis cu piese de orchestră".

Amintire

Maestrul Gheorghe Zamfir şi artistul Benone Sinulescu au fost colegi la Şcoala specială de muzică din Bucureşti. Doi tineri dornici de a face ceva pentru căntecul romănesc. "Eram nerăbdători să apărem, să căntăm, să mergem la spectacole. Am inceput impreună, iar primele noastre căntări oficiale le-am realizat mergănd la diverse nunţi, evenimente. Simţeam doar fericirea faptului că ne puteam etala ce era mai bun.

Am o sumedenie de amintiri impreună cu el. Aa! Imi aduc aminte că mama mea a căştigat la Loto, undeva prin ’55-’56, nu mai ştiu exact, suma de 10.000 de lei. Era mult! Dar fusese prima oară cănd a jucat, şi căştigase.

Eu realizasem primele inregistrări la radio, de unde am luat cei mai mulţi bani, 2.500 de lei. Niciodată nu am luat mai mult de la Radio. Ca atare, aveam bani. Mi-am dorit foarte mult un ceas de mănă. Şi acum sunt mare colecţionar. Fiind şi singurul copil la părinţi, s-a oferit mama să mi-l cumpere, să nu mai cheltuiesc eu. Un ceas frumos, Ruhla se numea, era făcut in Germania Democrată. Şi i-a cumpărat şi lui Zamfir! Eram cei mai fericiţi, nu mai ştiam cum să stăm să se vadă ceasul. Gesticulam mai mult cu măna stăngă, ridicam mănecile la haine. Şi am plecat in parcul Cişmigiu, să ne pozăm cu ceasul la mănă. Era un fotograf cu aparat vechi, urcat pe un piedestal. Amăndoi am stat cu măinile in faţă, in aşa fel incăt să ni se vadă ceasurile. A fost un moment rar…"

Clipe rare

"Eram măndru fiindcă suita era de la mine. Au fost multe spectacole la Balşoi Teatr, foarte multe. Eu căntam pe marea scenă a Teatrului de Operă din Moscova, iar succesul era fulminant. Interpretam şi o piesă rusească. Şi, la un moment dat, aud din sală: «Bravooo, Benoneee!». Era Zaharia Stancu, care a venit la mine şi la Gheorghe Zamfir, ne-a felicitat, ne-a pupat şi ne-a luat in braţe. Sunt clipe pe care nu le pot uita", incheie Benone Sinulescu.