Urmărit de Secu

O pată in muzica romănească - aşa le apărea Gil contemporanilor din viaţa artistică de dinainte de 1989.

O pată in muzica romănească - aşa le apărea Gil contemporanilor din viaţa artistică de dinainte de 1989.

Omul de afaceri Viorel Păunescu l-a cunoscut indeaproape pe Gil, a lucrat cu el şi l-a apreciat pentru talentul său extraodinar. "Pe Gil Dobrică, prima dată l-am cunoscut prin 1972. Din 1976 am colaborat direct cu el şi pot să spun că a apărut in musical-ul romănesc ca un căntăreţ de cabaret", işi aminteşte Păunescu. "A fost o pată in muzica uşoară, pentru că avea un gen de mişcare specifică lui, un gen de muzică pe care o cănta, care a atras rapid atenţia publicului asupra lui… Era declarat de autorităţi un căntăreţ cu mişcări obscene. A apărut ca un căntăreţ care cu mare rapiditate s-a apropiat de popularitatea pe care o avea la vremea aia Dan Spătaru, căntăreţ fără de care nu se putea face un spectacol de revistă mare sau pe stadion", spune Viorel Păunescu. "Cănta foarte mult piesele lui Ray Charles, a căntat şi piese romăneşti. Barurile de noapte de atunci, considerate in afara ideologiei partidului, aveau costume foarte luxoase şi imitau puţin spectacolele de la Paris, unde erau spectacole mari de revistă, insă se servea şi masa. Asta era singura deosebire intre teatru şi cabaret", afirmă el.

SINGURATIC. "A fost un tip destul de inchis interior. Era un om care era obsedat că e urmărit de Securitate. Viaţa lui a infirmat teoria doctorilor că, dacă faci mişcare, alergi, dacă mergi, iţi scade diabetul, iţi reglezi tensiunea sangvină. Dobrică, de pe la vreo 26 de ani, alerga zilnic, indiferent dacă era iarnă, vară, soare, ninsoare. Alerga zilnic zece kilometri pe stradă. Şi ce l-au lăsat prima dată: picioarele! Avea puţini prieteni din afara artei. El işi ducea viaţa lui interioară. Işi ducea viaţa aproape de orchestra cu care lucra", spune Viorel Păunescu.

CENACLUL FLACĂRA. Gil Dobrică, işi aduce aminte Viorel Păunescu, a fost făcut cunoscut, in special adus pe scenă, de Cenaclul Flacăra al lui Adrian Păunescu, care l-a luat de undeva de pe la Craiova, unde era, la vremea aceea, strungar. Era un tip bine făcut fizic, cu mare mobilitate, se mişca foarte bine pe scenă. "Intr-un spectacol s-a dezbrăcat de haină şi şi-a aruncat-o in public, aşa că a fost suspendat din spectacol de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. Erau echipe care verificau spectacolele din punct de vedere ideologic, politic şi pe urmă din punct de vedere artistic", povesteşte omul de afaceri. Din cauza acestor mişcări "decadente", Gil Dobrică era in pericol de a fi interzis pe scenele romăneşti. Intr-o zi, Nicolae Ceauşescu a trecut prin faţa Barului Bucureşti, fostul local Atlantic, care fusese inchis, şi a dat dispoziţie ca acesta să fie redeschis. "Atunci am profitat şi l-am adus şi pe Gil Dobrică la spectacol. La vizionare a venit o comisie şi i-am spus să-şi facă numărul lui in totalitate: să-şi arunce haina şi să facă tot ce făcea el. Dincă era prim-secretar de partid şi a venit şi el la vizionare", spune Păunescu.

"APUSUL DECADENT".Dintre artiştii care participau la acel spectacol, Stela Popescu, Ştefan Bănică, Puiu Călinescu, Horia Căciulescu, Mirabela Dauer, Jeanina Matei, Gil Dobrică le-a sărit in ochi membrilor comisiei. "Este un căntăreţ care s-a inchinat Apusului decadent, care are mişcări obscene", spuneau membrii comisiei, fideli strictei linii a partidului comunist. "Atunci, ne spune Viorel Păunescu, s-a enervat Dincă şi a zis: «Tovarăşi, vreau să vă spun ce-aş spune eu dacă aş veni la acest local. Este o sală de spectacole, este foarte elegantă, cu un personal foarte bine stilat. Avem un spectacol cu cei mai buni artişti, cu Gil Dobrică, care a adus un stil nou in muzica romănească. Cui nu-i place la spectacole să nu vină! Şi să rămănă Gil Dobrică, să nu-i mai spuneţi lui cum să cănte! Aici işi interpretează un rol». Din momentul acela, Gil Dobrică a avut voie să cănte", spune Păunescu.

PROMOVAREA SE FĂCEA PRIN AFIŞE.Dobrică era intotdeauna un om ordonat, imbrăcat curat şi corect. A căntat peste tot: la Paradis, la Internaţional, la Mamaia, la Barul Bucureşti, la Barul Atlantic, la Barul Melody din Bucureşti, la un cabaret, la Doina. A căntat in marile spectacole de pe stadioane, unde veneau 30.000-40.000 de oameni. Baremul pentru căntăreţi, spune Păunescu, era de 200 de lei pe spectacol, dar el primea intre 10.000 şi 15.000, cu toate că singura promovare a artiştilor atunci era prin afişe. "La un moment dat, a fost in vizită la noi preşedintele Federaţiei de Turism a Presei, un portughez, care a venit la spectacol şi a intrebat dacă Gil Dobrică e romăn. Şi mi-a zis: «Dacă e romăn, de ce voi faceţi propagandă turistică doar cu căntăreţi şi lăutari, cu muzică ţigănească şi cu balete, şi nu trimiteţi adevăraţii oameni care atrag. De exemplu, Gil Dobrică e un număr care ar atrage turiştii să vină in Romănia»", spune omul de afaceri. "După Revoluţie a intrat intr-un con de umbră. S-au organizat mai puţine spectacole din astea mari, gigant, la care participau ei. Cabaretele au dispărut treptat, pentru că erau costisitoare şi şi-au făcut loc localurile de bară, unde vin patru fete, se dezbracă. Sunt trupe care sunt trecătoare. Gil Dobrică nu e un om trecător, e o vedetă consacrată", susţine Viorel Păunescu.

"A fost un tip destul de inchis interior. Era un om care era obsedat că e urmărit de Securitate. Avea puţini prieteni din afara artei. El işi ducea viaţa lui interioară. Işi ducea viaţa aproape de orchestra cu care lucra" Viorel Păunescu