"Grigore Vieru a fost prietenul şi fratele meu, de suflet. Nu-mi vine să cred că trebuie să vorbesc despre el la trecut!", ne-a spus cu tristeţe maestrul Gheorghe Zamfir.
În februarie 1990, maestrul Gheorghe Zamfir a mers la Chişinău, unde alături de marele poet Grigore Vieru a susţinut cinci spectacole magnifice. "Tot timpul, fratele Grigore a fost lângă mine. Atunci am fost şi am văzut Căpriana, mănăstirea ctitorită de Ştefan cel Mare, care se afla într-o stare dezastruoasă. Enoriaşii şi călugării scoteau din beciuri icoane roase de şobolani, în timp, acoperite de noroi şi le spălau cu lacrimi... Atunci l-am cunoscut pe scriitorul şi dramaturgul de excelenţă Andrei Strâmbeanu. Eram înconjurat de toţi: Ion Ungureanu, ministrul Culturii, Mircea Snegur, preşedintele Republicii Moldova, şi împreună cu fratele Vieru mi-au acordat titlul de cetăţean de onoare al municipiului Chişinău, membru de Onoare al Uniunii Compozitorilor şi profesor de onoare la Conservatorul din Chişinău. Eram cazat la Hotelul Codru. În fiecare dimineaţă, fratele Vieru venea cu artişti, cu sculptori, cu poeţi şi îmi cântau la geam, cum se cântă colindele de Crăciun: «Trezeşte-te, frate, Zamfire», căci eu stăteam nopţile până târziu, iar la ora 8:00 trebuia să fiu în picioare să începem alte călătorii până la concertul de seară", îşi aminteşte cu nostalgie maestrul Gheorghe Zamfir.
VERSURI. Spectacolele susţinute în Republica Moldova au fost de neuitat. "Am dat cinci concerte: trei cu Orchestra «Lăutarii» din Chişinău, unul cu orgă la Sala cu orgă, iar «Mesa Păcii» şi «Marea rapsodie a primăverii», compoziţiile mele, cu orchestra Filarmonicii din Chişinău. Mi-a compus o poezie minunată în februarie 1990. Grigore Vieru a scris poezia «Naiul de aur», pe care în fiecare seară o recita pe scenă: «Pe ramuri păsări au amuţit/ Şi-n codru vânt s-a liniştit/ Ascultă doina din strămoşi/ Sub mari luceferi luminoşi. Se-aude suflet românesc/ Curgând prin naiul cel domnesc/ De crezi că ar sufla Iisus/ În focul vetrei Lui de sus. Există un drag trandafir/ Românesc/ El se numeşte Zamfir/ Românesc/ Ferice de Ţara de Vis/ Românesc/ Ce l-a născut şi deschis/ Românesc!...» Cu toţii eram cu lacrimi în ochi. El a fost primul care m-a trecut în trinitatea sacră - Ştefan, Eminescu şi Zamfir - şi a spus-o de multe ori pe scenă la Chişinău", adaugă muzicianul.
MAMA. În primăvara anului 2005, Gheorghe Zamfir a concertat la Chişinău în spectacolul extraordinar "Mamă, tu eşti Patria mea", consacrat marelui poet care împlinise 70 de ani. "Era un poet credincios - continuă maestrul Gheorghe Zamfir. A iubit enorm copiii, mama, Basarabia. Basarabia era, de altfel, mama lui. A suferit imens pentru morţii noştri din gulaguri, basarabenii care s-au sacrificat pentru ţară. Eu am scris o piesă care se numeşte «Jalea Basarabiei», care a fost înregistrată pe discul «Legenda românească» realizat cu Nicolae Botgros în 1998. Am fost de mai multe ori la Chişinău. Fratele Vieru venea la hotelul la care locuiam. Mă anunţau de la recepţie. Coboram şi stăteam ore întregi de vorbă."
PREŢUIRE. Frăţia legată în 1990 între maestrul Gheorghe Zamfir şi marele poet Grigore Vieru va dăinui veşnic în sufletul muzicianului: "Vieru rămâne, după mine, cel mai mare poet după Eminescu. Se făcea un calcul că ar fi Arghezi. Alţii ziceau că Voiculescu. Alţii că ar fi Nichita Stănescu. Eu cred că este Grigore Vieru. Fratele Vieru era un om al Crucii, un poet care-şi căuta calea spre sfinţenie. El nu critica. El ştia cine este în sânul poporului său, îşi cunoştea valoarea, a fost foarte iubit de basarabeni. Îl regret imens. Nu-mi vine să cred că nu mai e printre noi. Eu nu spun ca Dumnezeu să-i ierte păcatele, că n-a avut păcate. Eu sunt sigur că se află printre sfinţi, se află alături de Eminescu şi de voievozii mari ai neamului nostru şi pun la punct un plan de salvare a acestui neam".
"Vieru rămâne, cred eu, cel mai mare poet după Eminescu. Se făcea un calcul că ar fi Arghezi. Alţii ziceau că Voiculescu. Alţii că ar fi Nichita Stănescu. Eu cred că este Grigore Vieru. Fratele Vieru era un om al Crucii, un poet care-şi căuta calea spre sfinţenie"
Gheorghe Zamfir
"Această personalitate de geniu ne-a fost dăruită de Dumnezeu. Acum veghează de acolo, de sus, asupra tuturor celor care ne numim români, în care a sădit sămânţa iubirii de ţară, de pământ, de limbă, de mamă, de casa părintească"
Benone Sinulescu
Citește pe Antena3.ro