x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O fiinţă puternică

0
Autor: Loreta Popa 16 Feb 2009 - 00:00

Mirabela Dauer a fost şi este ataşată de tot ce înseamnă suflet româ­nesc. Bu­cu­ria prieteniei împărtăşite cu Grigore Vieru şi Doina şi Ion Aldea Teodoro­vici o determină să fie puternică, de dragul lor.



Este încă sub emoţia lovitu­rii date de moartea poetului. Mirabela Dauer se gân­deş­te că dacă nene Grig era, în ciuda vulnerabilităţii evidente, un om puternic, atunci trebuie şi ea să fie la fel.  "Am rămas fără cuvinte. Este acelaşi lucru care s-a întâmplat acum 16 ani cu Ion şi Doina Teodorovici. Abia ce venisem de la Chişinău şi m-au sunat prietenii să-mi spună de accident. Vorbisem cu nene Grig la telefon, pentru că am avut spectacol acolo, şi îşi cerea scuze că nu poate veni la spectacol, dar că o să vină să stabilim detaliile pentru un spectacol în toamnă".

SPECIAL. "Mă leagă multe de nene Grig. Am atât de multe amintiri cu el, dar şi cu Doina şi Ion Aldea Teodo­ro­vici. Dispariţia lui lasă un ma­re gol, care nu va putea fi um­plut niciodată. Şi uitaţi-vă cât de multe locuri libere sunt în ju­rul nostru. El reprezintă mult pentru Basarabia, dar şi mai mult pentru România. Cu moartea lui mi s-a mai rupt o bu­căţică din suflet, care se fă­râ­­mi­ţează pe zi ce trece. Se mai rupe o bucăţică şi tot aşa. Am să merg la Chi­şi­nău, la mor­mânt pentru că nu am apucat să-mi iau rămas bun. Nu-mi vine să cred că nu am să-l mai văd. Am şi acum în casă bustul lui Ştefan cel Mare pe care mi l-a oferit la un spectacol de la Chişinău, căci me­reu îmi făcea surprize de genul acesta. Un om special, de o bu­nă­ta­te specială. Cred că Dumnezu îi ia lângă el pe oamenii buni...", a încheiat Mirabela Dauer.

 

O mare dorinţă

L-am cunoscut pe marele poet în primăvara lui 1988, cu ocazia mai multor concerte susţinute de mine la Palatul Culturii alături de celebra orchestră "Lăutarii", dirijată de Nicolae Botgros. Genialul nostru poet Grigore Vieru a participat la două concerte "Benone Sinulescu" şi ţin minte cu emoţie şi evlavie că a venit lângă mine, afirmând: "Frate Benone, te ascultam la radio de atunci când şi eu eram copil (noi doi având aceeaşi vârstă).

Îţi ştiu toate cântecele. Cu greu am intrat în posesia  câtorva discuri de-ale tale, dar în sufletul meu rămâne acea senzaţie amară că România este foarte departe de Basarabia. În timp ce visul multora este să ajungă în Cosmos, eu, toată viaţa mi-am dorit să trec Prutul!". Toată sala a plâns, bineînţeles şi eu, săvârşindu-se o avalanşă imensă de aplauze.
  • Benone Sinulescu


Face parte din fiinţa noastră

Acum vreo cinci ani, îm­pre­ună cu celebrul Gheorghe Zamfir am sus­ţinut la Chişi­nău un megaconcert în centrul oraşului. Seara am pe­tre­cut alături de Grigore Vie­ru şi de multe alte personalităţi ale culturii locale. A fost ceva de vis. Regret că nu am avut la mine un repertofon să înregistrez întreaga atmosferă şi mai ales cuvintele-i meşteşugite. Marele poet a scris o serie importantă de texte dedicate cântăreţilor de primă mărime din Basarabia - Doina şi Ion Aldea Teodorovici. S-a stins marele umanist Grigore Vieru, dar el a rămas, este şi va fi, pentru că face parte din fiinţa noastră, prin poezia sa firească, simplă, inegalabilă. Grigore Vieru nu a murit. El doar a plecat să-l întâlnească pe Eminescu.
  • Benone Sinulescu
Citeşte mai multe despre:   grigore vieru

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de