Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A urmărit-o şi i-a rămas in suflet. Şi-a zis... doar să innebunească, să nu cănte romanţe!
A urmărit-o şi i-a rămas in suflet. Şi-a zis... doar să innebunească, să nu cănte romanţe!
Inainte să o cunoască pe regina romanţelor, interpretul Ion Amititeloaie cănta la nunţi. Ii era tare drag. "La noi in casă nu cănta decăt mama, cănd pleca tata de acasă. Noi am fost şase copii şi, cănd pleca tata, ne adunam toţi in jurul mamei şi cănta melodii interesante. Am plecat la Constanţa, am făcut Şcoala Poligrafică, Bucureşti, am fost repartizat la Constanţa, la Tipografia Dobrogea, am făcut Şcoala Populară de Artă, pentru că am considerat genul ăsta muzical⦠eu nu am inţeles arhaicul căntecului moldovenesc şi mi-a plăcut romanţa", ne destăinuie interpretul.
Pentru muzică, Ion Amititeloaie a participat la Festivalul Crizantema de Aur de la Tărgovişte in 1981. Aici a cunoscut-o pe Mia Braia, dar şi pe Rodica Bujor şi pe Ion Luican. A fost din nou la acest festival după doi ani. Era şi absolvent al Şcolii Populare. In juriu se afla Ioana Radu. A căntat două romanţe din repertoriul "Reginei", pentru care a luat şi un premiu. A doua zi a avut norocul să se intălnească in holul hotelului cu Ioana Radu. "Vreţi să vă spun ce a făcut prima oară? M-a injurat de bine şi spiritual. M-a intrebat ce meserie am. Cum puteam să ii spun că sunt căntăreţ? Cred că mă bătea de mă usca. I-am spus că sunt tipograf, că imi place să cănt şi că aş vrea să merg mai departe şi să mă ajute. Mi-a dat o carte de vizită şi a spus să o caut." A trecut un an, şi-a luat inima in dinţi şi a plecat acasă la Ioana Radu. "Am luat un buchet mare de flori din Piaţa Unirii şi m-am urcat intr-un taxi. Pe drum, şoferul m-a intrebat: «Mergeţi să vă insuraţi?». I-am zis că e ziua surorii mamei."
Citește pe Antena3.ro
EMOŢII. A ajuns pe Strada Timpului nr. 13. Poate norocul a fost să o găsească la geam fumănd. Cănd a coborăt din maşină i se inmuiaseră picioarele. A mai şi citit pe poartă: "Nu intraţi, căine rău!" Işi imagina că in curte or fi doi căini căt un elefant⦠"Şi m-a intrebat de unde sunt, ce meserie am, cum mă cheamă, cum o cheamă pe prietena mea⦠M-a luat rău de tot. Mi-am zis că măcar să-mi răspundă la bună ziua!, să ii dau florile şi s-o tai inapoi, la Constanţa. I-am oferit florile, am discutat foarte puţin, mi-a dăruit o fotografie şi mi-a scris acolo: «Cu afecţiune, admiratorului meu şi al muzicii romăneşti». Nu am făcut altceva pe distanţa Bucureşti - Constanţa decăt să mă uit la acea fotografie cănd pe-o parte, cănd pe cealaltă, iar drumul mi s-a părut foarte scurt." A inceput să-i telefoneze, a mai mers incă o dată, şi incă o dată. S-a intămplat să ii spună să rămănă peste noapte: "Ne-a apucat ora două-trei stănd de vorbă. Pe mine mă interesa mai mult cine a fost şi cine e Ioana Radu şi ce lucruri ar putea să imi spună despre Maria Tănase, lucruri frumoase despre marii noştri inaintaşi. Imi doream să imi povestească căt mai mult despre Maria Tănase. Cănd cănta Maria Tănase puteau cădea pereţii, te obliga să o vezi şi să o urmăreşti numai pe ea. Imi spunea că dacă trăia Maria Tănase incă 50 de ani, tot nu o ajungea. Am rămas uimit de aceste cuvinte şi căt de frumos putea vorbi despre ea."
DESTĂINUIRE. A avut o viaţă foarte grea, a muncit extraordinar de mult. Era din popor. Povestea că nu a avut carte muzicală, era un om ca oricare dintre noi, dar atunci cănd se punea vorba despre căntec era nu exigentă, ci extrem de exigentă.
A fost mai bărbătoasă din fire, ii plăcea lucrul bine făcut, nu rezistai lăngă ea dacă te făstăceai, dacă nu terminai o treabă de care te apucasei.
Vă imaginaţi că ei făceau turnee cu căruţa, cu trenul, cu vaporul şi căntau la rece, in emisiuni directe, acolo nu te jucai cu aşa ceva, aveau muzicanţi foarte buni, orchestre mari. Deşi era un nume, avea o frică de scenă⦠Murea! Imi spunea de multe ori că nu eşti om dacă nu ai emoţii, n-ai emoţii pănă cănd ai ajuns acolo in cuşca cu lei, cănd te afli in mijlocul scenei.
NECAZ. Accidentul de maşină prin care a trecut a afectat-o foarte mult şi poate că tot oful din muzică i se datora acestui mic-mare incident.
"A avut probleme de sănătate, intăi i s-a extirpat un săn, cănd am cunoscut-o eu nu vedea cu ochii, ea fuma foarte mult şi era o femeie mai mult bărbătoasă, te injura. Anii au trecut, s-a operat de cataractă. La un moment dat spunea că nu mai vede. Am avut grijă de ea o săptămănă, s-a făcut bine numai la un ochi. După un an a avut probleme cu al doilea săn. A trebuit să merg din nou la Bucureşti, să stau aproape două săptămăni alături de ea pentru că nu avea absolut pe nimeni."
OMAGIU. Una dintre clipele de fericire ale interpretei a fost spectacolul omagial. "Florentina Satmari m-a sunat şi mi-a spus de spectacolul omagial Ioana Radu, 70 de ani de viaţă şi 50 de ani de carieră. N-am crezut că o să fac faţă. Trebuia să prezinte spectacolul şi Henry Mălineanu, insă a făcut un preinfarct şi nu a mai reuşit. Rolul a căzut pe Sanda Ţăranu. Am căntat alături de nume precum Ala Baianova, Corina Chiriac, Angela Similea, Nicolae Niţescu, Ştefania Rareş, Dorin Teodorescu, Florin Georgescu, Elvira Cărje, muzică de operă, operetă. Am avut un succes extraordinar. Simţeam că plec in seara aia pe un drum care nu are capăt. Am căntat la braţ cu Ioana Radu in acea seară «Ciobănaş cu trei sute de oi». Am ajuns dimineaţa la Constanţa şi am sunat-o de la serviciu să o intreb cum i s-a părut. A fost pentru a doua oară cănd m-a injurat, spiritual vorbesc, şi a spus că niciodată nu am căntat mai bine ca la acel spectacol."
DOR DE ŢARĂ. Reginei romanţei i s-a propus să rămănă in America şi in multe alte ţări. Seara spunea "da" şi cănd se trezea dimineaţa renunţa.
"A fost in America in vizită la sora ei, Mia Braia. Nu a putut să stea mai mult de o lună-două, pentru că a zis că ii era dor de o ciorbă acrită cu borş."
Ion Amititeloaie a fost in vizită cu trei zile inainte de a se prăpădi interpreta. "Se simţea foarte rău. Singurătatea a doborăt-o. Parcă a şi ştiut că va muri. Eu am fost intr-o vineri la ea acasă, am dormit acolo, sămbătă a plecat şi mi-a explicat că toate actele sunt in geantă. Sora ei, Nona, a venit şi s-a ocupat. Am venit şi eu ca oricare muritor acasă la ea după ce a murit. A fost depusă la capela Cimitirului Bellu. Au fost atăţia interpreţi mari, era o mare de oameni, şi nu se inţelegea nimic, erau nepoţi, rude, m-am intălnit cu Florentina Satmari, Mărioara Murărescu⦠A fost un unicat in romanţă şi in folclor."
Căntecul Ioanei, o fereastră către lume
Căteva rănduri şi căteva gănduri despre Ioana Radu au rămas in urma reginei romanţei prin cartea bunului său prieten Harry Negrin, "Romanţa unei vieţi", volum publicat in 1987, cu trei ani inainte ca interpreta să urce la stele. Povestind despre Ioana Radu, Aurel Giroveanu considera că "un succes trainic nu aparţine trecutului, fiindcă are durată.
Un căntec incredinţat Ioanei era o fereastră către lume, un căntec gingaş şi timid, devenea o apă ce-şi săpa drumul prin munte... Ea duce-n glas o ţară-ntreagă, o primăvară de flori şi o toamnă de roade". (Luminiţa Ciobanu)
"Are in glas cerul şi pămăntul"
Petre Gusti spunea despre Ioana Radu că, "la ea, orice mlădiţă de căntec sună ca pădurea. La doină curg izvoarele, la romanţă lăcrimează sufletul. Are in glas şi cerul, şi pămăntul". Căntăreţ de primă mărime, Ion Luican spunea despre marea sa colegă de "drum": "A căntat ea, cu aceeaşi artă, şi căntece populare, dar vocea ei pare să fi fost «croită» in mod expres pentru romanţă. Admiratoare şi sprijinitoare a tinerelor talente, nu putea suferi mediocritatea. Cu simţul ei fin, cu inteligenţa ei innăscută dădea peste nas oricărui lipsit de bun-simţ sau cu tonuri ale impertinenţei". Colegă de căntec, Rodica Bujor a debutat intr-un pas cu Ioana. "Anii au trecut şi am avut o surpriză. Prietena mea, Ioana Radu, recunoscută stea a muzicii populare, schimba genul trecănd la romanţă. Incercare dificilă, de a readuce in actualitate un gen demodat. Nu numai că Ioana a reuşit, dar cota sa profesională a ajuns la zenit, iar vocea sa gravă, melodioasă şi expresivă a căpătat noi lumini...", spunea interpreta. (Luminiţa Ciobanu)
Crea emoţii la fiecare spectacol
Compozitorul H. Mălineanu, cel care i-a creat căteva piese fără de moarte, spunea şi el despre marea interpretă: "Ioana este, incontestabil, una dintre «bucuriile muzicii». Am dirijat sau am acompaniat-o la pian, zeci şi zeci de seri la rănd, ca - fără excepţie - să intălnesc mereu această covărşitoare emoţie (aş zice de debutant), apanaj al artiştilor cu «A mare»! Şi de emoţie... contagioasă! Actori, orchestră, plasatori, cabiniere... cine - odată cu ea - n-o retrăia seară de seară? De spectatori nu mai vorbesc!". (Luminiţa Ciobanu)
