"L-am cunoscut pe Ion Dolănescu, în urmă cu mulţi ani, prin intermediul unei regretate cântăreţe de muzică populară."
Sunt cuvintele părintelui-profesor Emil Cărămizaru, paroh al Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Capitală, locaş de cult unde Ion Dolănescu a fost prohodit. "Era o zi plină de zăpadă, ningea atât de frumos peste Bucureşti" - se întoarce părintele Emil Cărămizaru pe firul amintirilor, rememorând clipele în care, însoţit de regretata interpretă Maria Bararu şi de omul de televiziune Aristide Buhoiu, a mers pentru prima oară în vizită la Ion Dolănescu. "Mi-a devenit apoi naş de cununie. A fost o mare bucurie", îşi aminteşte părintele-profesor, completând: "Ion Dolănescu a încreştinat atâţia copilaşi, sute şi mii de copii. Sunt de asemenea atâtea familii care au primit binecuvântarea lui ca naş. El era rudă cu toţi românii...".
MODESTIE. "L-am considerat întotdeauna ca un al doilea tată. Era un om cu o înţelepciune robustă, pornită de undeva, din adâncuri, din plămada lui ţărănească, pură, pe care a înnobilat-o prin puterea lui de a da viaţă prin cântec şi mai ales prin modestia de care dădea dovadă. Cred că acesta este un apanaj al oamenilor destoinici: să fie modeşti. Avea această înţelepciune, care este dar al lui Dumnezeu. Întotdeauna avea un cuvânt bun, de încurajare, cu o voce blândă, îşi aşeza cuvintele în aşa fel încât să mângâie, respectând şi intrând în acord cu învăţătura din Sfânta Scriptură. El o trăia cu intensitate. De aceea el îşi iubea şi ţara, şi biserica strămoşească şi era foarte atras de ceea ce înseamnă slujirea preoţească. Are fini în rândul preoţilor în toată ţara şi în toată lumea, până în Noua Zeelandă. Dumnezeu l-a făcut nu numai un mare artist, ci şi mare om", adaugă părintele Emil Cărămizaru.
În toamna anului trecut, Ion Dolănescu a fost vizitat de marele poet Grigore Vieru. "M-a sunat şi mi-a spus: «Va veni prietenul, fratele nostru din Basarabia Grigore Vieru. Adu de la Giurgiu un vin tulburel şi nuci, cum îi place maestrului Vieru». Mi-a spus că maestrul s-ar bucura să vin şi eu la acea întâlnire, ştiind că şi eu scriu poezie. Am adus vin şi nuci. Au vorbit despre dorul cel mare: Unirea Basarabiei cu ţara-mamă. Îl invitasem pe poetul Grigore Vieru să vină la Biserica Sf. Gheorghe Nou, unde se află osemintele voievodului martir Constantin Brâncoveanu şi unde este km zero al spiritualităţii româneşti, mai ales că la 17 iunie 1889, tot în această biserică, s-a făcut şi slujba de prohodire a marelui poet şi patriot Mihai Eminescu. Hotărâseră să vină împreună. Dar Dumnezeu a rânduit ca într-un timp atât de scurt să plece amândoi. Sperăm să fie împreună la Liturghia Cerească înaintea Tronului lui Dumnezeu", mai spune părintele-profesor.
În fiecare an, în noaptea Învierii, Ion Dolănescu mergea să ia lumină de la biserica la care părintele-profesor Emil Cărămizaru era paroh. "An de an, cât am fost parohul Catedralei «Adormirea Maicii Domnului» din Giurgiu, Ion Dolănescu, Ionuţ şi Aristide Buhoiu veneau în noaptea de Înviere să ia lumină sfântă. Devenise un obicei, o tradiţie. Anul trecut, Ion Dolănescu a primit pentru ultima oară în lumea aceasta lumina Învierii la Biserica Sf. Gheorghe Nou, unde anul acesta a primit şi slujba prohodirii", încheie părintele-profesor Emil Cărămizaru.
"Ion Dolănescu a încreştinat atâţia copilaşi, sute şi mii de copii. Sunt de asemenea atâtea familii care au primit binecuvântarea lui ca naş. El era rudă cu toţi românii..."
preot-profesor Emil Cărămizaru
"Era un om cu o înţelepciune robustă, pornită de undeva, din adâncuri, din plămada lui ţărănească, pură, pe care a înnobilat-o prin puterea lui de a da viaţă prin cântec şi mai ales prin modestia de care dădea dovadă"
preot-profesor Emil Cărămizaru
Citește pe Antena3.ro