x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vocea de aur

0
Autor: Anca Aldea 13 Apr 2009 - 00:00
Vocea de aur supli_1/


Ion Dolănescu a reuşit să se facă mereu auzit datorită cântecelor sale. Muzica a fost povestea lui de viaţă.



Vocea lui a fost minunea în care oamenii aveau nevoie să creadă. Prin cântece, marele artist a dat glas tristeţii şi bucuriei din sufletul său şi a făcut ca inimile românilor de pretutindeni să bată la unison. Poetul Corneliu Vadim Tudor ne-a vorbit despre cel care ne-a dăruit muzica populară autentică: "Ion Dolănescu a fost pentru secolul 20 ceea ce a reprezentat Barbu Lăutaru pentru muzica secolului 19. A avut caracter, a fost un mare patriot. Mai mult, a făcut lucruri foarte bune timp de patru ani, cât a fost deputat din partea Partidului România Mare. Eu l-am făcut pe el deputat, iar el m-a făcut pe mine fericit să constat că mai există şi oameni cu şira spinării în cultura română. Şi, aşa cum am mai spus, toată harta României Mari era în glasul său!".

ALEEA ARTIŞTILOR. Cântecele, glasul, demnitatea, respectul şi generozitatea lui Ion Dolănescu au rămas adânc întipărite în inimile tuturor românilor. "Ion Dolănescu a fost ca un copil mare. Se bucura de orice, era generos, şi-ar fi dat şi haina de pe el, dar în nici un caz nu şi-ar fi dat brâul tricolor, care îl făcea inconfundabil. Abia la moartea lui, prematură, ne-am dat seama cu toţii cât de multă lume l-a iubit. Practic, el a avut funeralii naţionale. Mă bucur că am putut să contribui la buna desfăşurare a acestor funeralii, prin depunerea trupului său neînsufleţit la Ateneul Român, prin înmormântarea lui pe Aleea artiştilor de la Cimitirul Bellu şi, nu în ultimul rând, prin prezenţa unei gărzi militare de onoare", mărturiseşte Corneliu Vadim Tudor.

UN POEM. Ion Dolănescu şi-a apreciat întotdeauna publicul. Pe ultimul drum, a fost condus de un potop de oameni. La plecarea din lume a artistului, Corneliu Vadim Tudor ne-a împărtăşit atât sentimentele sale, cât şi cele ale familiei: "Familia mea resimte în mod dureros plecarea într-o altă lume a acestui om care a bucurat milioane şi milioane de oameni. Am scris în amintirea lui un poem, pe care l-am încredinţat bunului şi vechiului meu colaborator, Marian Nistor, să-l pună pe muzică şi, împreună, să i-l încredinţăm, spre interpretare, lui Ionuţ Dolănescu. Poemul se numeşte «Adio, dragă tată»: «Iartă-mă, tăticul meu/ C-am plecat în lumea largă/ N-am ştiut cât ţi-e de greu/ Şi că-ţi bate-n piept mereu inima, să ţi se spargă./ Adio, dragă tată/ Te plânge ţara toată!/ Tată care m-ai făcut/ Şi cu trudă m-ai crescut,/ Unde oare-ai dispărut?/ Nici o moarte nu-i amară/ Ca moartea în primăvară./ Doamne, Dumnezeul meu/ De ce-mi dai atâta jale?/ El s-a dus - am rămas eu/ Şi cu copilaşul meu/ Să cântăm doinele sale»".

Ion Dolănescu a fost ca un copil mare. Se bucura de orice, era generos, şi-ar fi dat şi haina de pe el, dar în nici un caz nu şi-ar fi dat brâul tricolor, care îl făcea inconfundabil. Abia la moartea lui, prematură, ne-am dat seama cu toţii cât de multă lume l-a iubit.
Corneliu Vadim Tudor

IMN PENTRU FOLCLOR
"Te-ai dus, dar cântul tău rămâne, precum un imn pentru folclor/ E doliu peste românime, şi-n inima românilor./ A stat pe loc întreg pământul, nemairotindu-se firesc/ La vestea morţii tale crunte azi toţi lăstarii înfloresc./ Te-ai dus, dar cântecele tale rămân în amintiri sculptate/ Ca în granit de-acum prin vremuri în suflete nevinovate/ Care vor plânge peste timpuri de dorul cântecului tău/ Pentru folclorul României, Ioane, tu eşti Dumnezeu./ Rămâi icoana veşniciei pe-acest pământ şi-n cer o stea,/ Te vom privi noapte de noapte şi dorul ne vom alina". Versuri dedicate la 19 martie lui Ion Dolănescu, de finul său din Australia, Ionuţ Udrea.

Citeşte mai multe despre:   dolanescu

Serviciul de email marketing furnizat de