Ioana Lătăreţu, nora Mariei Lătăreţu, a rămas impresionată de Ion Luican, iar interpretul de muzică populară Gavril Prunoiu a invăţat să cănte de la el.
Marea interpretă Maria Lătăreţu şi Ion Luican nu au fost doar colegi, au fost şi prieteni. Ioana Lătăreţu a avut ocazia să-l intălnească pe artist in familia sa. "Coleg bun şi prieten adevărat cu măicuţa mea Maria Lătăreţu, pe acest titan al melosului romănesc il intălneam adesea la concerte şi in puţinul lor timp liber la noi acasă. Un artist complex şi de mare valoare interpretativă. Dacă vreunul din impresarii timpului, cum era Dima sau dirijorul de la «Taraful Gorjului», Nicu Novac, voiau să facă turnee de mare succes, luau cap de afiş pe Ion Luican şi Maria Lătăreţu. Succesul era garantat, iar spectacolele se ţineau cu casa inchisă".
OMUL. Calităţile artistice ale inegalabilului Ion Luican le ştim cu toţii, dar despre omul Ion Luican, poate se ştie mai puţin: "Un om de o probitate morală deosebită, de o nobleţe şi delicateţe ieşite din comun. Martor la decesul fulgerător al Mariei Lătăreţu in septembrie 1972, a fost omul care a sprijinit moral familia noastră, enorm. Intors din acel trist turneu, primul drum l-a făcut la noi acasă, ne-a povestit cu ochii scăldaţi in lacrimi fiecare moment al acelei tragedii. Zile in şir, lună de lună, ne suna la telefon, venea la noi acasă, ne imbărbăta cu cele mai alese cuvinte să putem trece peste marea durere. Soţului meu, unicul fiu al Mariei Lătăreţu, tot timpul ii spunea părinteşte: «Nelule, tată, fii tare, aşa a vrut Dumnezeu, intăreşte-te!» Un om cu un suflet ales, un atestat fără egal. Nu-l voi uita niciodată şi ii voi păstra amintirea veşnică şi neintinată."
MARTOR. Şeful catedrei de canto, instrumente populare şi teatru de la Liceul de Muzică "Dinu Lipatti", profesorul Gavril Prunoiu ne impărtăşeşte căteva gănduri despre Ion Luican: "L-am văzut cănd eram elev la Liceul de Muzică aici, prin 1957-â58-â59. Era solist la Ansamblul de la Ateneu, Barbu Lăutaru. Face parte din generaţia de aur a muzicii populare romăneşti: Alexandru Brăzuţă, Rodica Bujor, Ştefan Lăzărescu, Dan Moisescu, Maria Lătăreţu, Lucreţia Ciobanu, Maria Tănase, iar Benone era cel mai mic decăt ei. Pe toţi ii vedeam săptămănal in spectacole la Ateneu, că acolo era ansamblul Barbu Lăutaru, dirijat de Nicu Stănescu, Ion Butişteanu. Dar ce ţinută aveau pe scenă toţi, şi mai cu seamă Ion Luican! Ce căntece! Căntau două-trei căntece şi al treilea era bis. Aveau un respect faţă de public şi faţă de căntecul popular."
UCENIC. Apoi a avut fericirea să-l vadă ca solist la Doina Argeşului din Piteşti, unde a fost in â65 alături de ei. "L-am găsit pe Ion Luican, pe Rodica Bujor, aveau cam 50 de ani, pe Ştefan Lăzărescu, Ioana Constantinescu⦠De la ei am invăţat să cănt, toţi erau trecuţi prin şcoala de canto. Un an la Piteşti, zi de zi căntănd cu Ion Luican, era un om de o ţinută impecabilă, plus de asta avea o cultură extraordinar de puternică, tot timpul citea cărţi."
Era ca un frate mai mare al lor, in toată ţara a căntat cu el, prin Ardeal, prin Moldova, prin Oltenia şi chiar ii plăcea de acest mare artist pentru că era glumeţ, un om deosebit de plăcut. "Pe Ion Luican l-am mai văzut, că eu am făcut şi Seminarul, in â57-â58, şi la Teologie, venea să işi dea examenul. Era deci şi teolog, făcuse şi canto la Conservator şi era şi interpret de muzică populară. Mari valori! Toţi tinerii au invăţat de la ei multe!", incheie profesorul.