x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Portret subiectiv

0
Autor: Rodica Mandache 02 Feb 2009 - 00:00

Adunând materiale pentru realizarea Ediţiei de Colecţie, mare ne-a fost mirarea când am fost puşi în faţa unei uimitoare realităţi. Jean Moscopol nu exista în documente!



Uneori, când se vorbea despre muzica interbelică într-un şir de nume: Cristian Vasile, Titi Botez, Mia Braia, Zavaidoc, era şi el amintit, dar întotdeauna la mijloc, să treacă neobservat. Uimiţi de lipsa documentelor, am întrebat în dreapta şi-n stânga. A fost teribil. Se ştia foarte puţin. Trecuse şi multă vreme de la perioada lui de glorie dintre cele două războaie mondiale când a fost unul dintre cei mai vestiţi cantautori. "Una dintre cele mai frumoase voci!", spunea Horia Moculescu. Dar nu ne-a putut spune prea multe despre el. La fel şi Aurel Storin. Cu toţii ştim că a avut o spectaculoasă biografie, că Micul Paris fredona la unison "Îţi mai aduci aminte, doamnă?", pentru că vocea lui carismatică pătrunsese adânc în inimi şi făcuse să vibreze coarda sensibilă a sufletului. Şi femeile... Ah, femeile! Jean Moscopol avea în voce o tulburătoare senzualitate, ce invita la iubire, la amor, la aventură, iar femeile exclamau: "Ah, Moscopol!" În restaurantele renumite ale vremii bărbaţii "se-ncălzeau", făceau curte doamnelor care-şi etalau toaletele uluitoare de la Paris, şi dansau, dansau, dansau... Ascultau romanţe, cântece de pahar. Muzica bucura sufletele şi cântăreţii creau dependenţă. Oamenii încercau să depăşească acea criză "1933" şi să se bucure. Prezenţa lui Jean Moscopol în spectacolul unui restaurant făcea localul neîncăpător. Bucureştenii îl adorau, dar îl şi respectau. Jean Moscopol era ascultat cu suflet. N-a fost întrecut de nimeni. Atunci mă-ntreb de ce a fost uitat? Răspunsul: au venit ruşii în ţară şi după ocupaţia acestora cântăreţul elegant şi languros a dovedit că era şi o mare conştiinţă. Demnitatea lui dictată de un adevărat patriotism l-a făcut să aibă o atitudine majoră şi vehementă împotriva rusificării ţării. Şi atunci, mai marii zilei, cei care conduceau şi dirijau sistemul comunist, au încercat să-l şteargă din conştiinţa naţională. Cenzura a vrut să-l taie din amintire. Jean Moscopol a fost un disident "avant le letre", chiar dacă pe vremea aceea acest cuvânt nu exista în dicţionarul românesc. Nu ştiu câţi cântăreţi au protestat împotriva pericolului în care a intrat ţara! Cred că a fost primul! Căutând informaţii despre Jean Moscopol am simţit că am făcut ceva cu rost. Şi să nu uităm că în vremuri de criză, în vremuri de restrişte, Jean Moscopol i-a îndemnat pe români să nu-şi piardă speranţa. E valabil şi astăzi!

"Jean Moscopol mi-a fost simpatic ani de zile. Chiar l-am şi întâlnit la München. Nu îmi mai amintesc însă prea multe despre el. A trecut mult timp de atunci."
Neagu Djuvara / istoric
Citeşte mai multe despre:   jean,   moscopol,   jean moscopol

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de