Să treci prin lume fără dor

"Îl ador, mă fascinează. Îi ascult cupletele şi cântecele şi sunt fermecat", spune regizorul Radiodifuziunii Române, Vasile Manta.

Născut "În valul Brăilii/ În josul Dunării", după cum spune o baladă populară, Jean Moscopol a fost "un mare artist cu spirit de aventură, care
l-a şi salvat de multe ori în viaţă. A fost un spirit emblematic pentru muzicienii români. Voce frumoasă, învăluitoare, studii muzicale de unul singur, nu la şcoală, dar cu mari profesori, un om cu coloană vertebrală, cu verticalitate, viu, cu dragoste pentru dreptate". Aşa îl descrie regizorul Vasile Manta. A plecat din oraşul de genii, Brăila, de unde au pornit şi Panait Istrati, Mihai Sebastian, Fănuş Neagu, Vasilica Tastaman, Ştefan Mihăilescu Brăila, Johnny Răducanu, un oraş fremătător de bucurie, bogăţie şi aventură... E unul dintre preferaţii mei. Sunt gata să vorbesc despre el minute întregi. Îmi place. Îl iubesc, de câte ori pot, îl promovez, să-l ştie şi tineretul care nu prea îl cunoaşte. Dar sunt sigur că l-ar iubi", adaugă Vasile Manta.

CUPLETE. Pe muzica unor piese folclorice iubite de români, Jean Moscopol a compus balade şi cuplete împotriva sistemului politic de la Bucureşti. "Erau balade şi cuplete anticomuniste în care îi critica vehement şi periculos pe Gh. Gheorghiu Dej, pe odiosul şef al închisorilor Nicolski, pe Petru Groza. Textele sunt atât de periculoase, încât, ştiind ce crunt era anul 1954, te întrebi «cum de-a scăpat?». Ele circulau Underground. Cupletele erau pe muzică foarte cunoscută şi ataşantă, şi anume «Sanie cu zurgălăi» sau «Ce frumoasă este viaţa» sau romanţe, «La umbra nucului bătrân». Versurile erau cele periculoase şi care nu iertau pe nimeni. Le ştiu pe toate pe de rost. Pe care să le spun? ... Uite: «Comuniştii ţin prelegeri/ Şi ne cheamă la alegeri/ Să-i alegi de vrei, nu vrei/ Tot pe cei ce-i vor Ei/ Dar la comunişti alegi/ Ce nu ai de unde/ Prin alegeri să-nţelegi/ Cum că toţi sunt cam tâlhari/ Poltroni şi hoţi/ Ştii tu mândro ce ţi-am spus/ Despre ruşi şi despre Arlus/ Când te afli printre ei/ Şi te faci că ţii la ei/ Dar când suntem singurei/ Să spui «Dar-ar dracu-n ei»", completează regizorul.

Chiar dacă unele piese au fost cântate şi la Bucureşti, imprimările au fost posibile abia în Statele Unite. Iată ce ne-a destăinuit Vasile Manta: "Şi asta e o poveste. În anii ’70, ziaristul Aristide Buhoiu l-a găsit pe Moscopol în Diaspora Română la New York, la Biserica Sfântul Dumitru, şi s-a ocupat de înregistrarea acestor piese. În 1993, ele s-au lansat şi la Bucureşti. Dar cred că era destul de târziu, pentru că regimul comunist din România încercase să-l şteargă din conştiinţa naţională. Ar trebui studiat de tineret, poate că aşa sentimentul patriotic nu ar pieri. El era un mare patriot. Dumnezeu l-a salvat! A avut zile. Pe vremea aceea, ruşii te ucideau. Închisoarea era închisoare. N-a fugit din ţară. A plecat cu acte în regulă. L-a ajutat marea Elvira Popescu".

BALADE. În viaţa sa de pribegie, Jean Moscopol a dus dorul României. A compus şi balade dedicate românilor: "Doamne sfinte te-ndură/ De poporul meu român! Asta e o baladă – adaugă regizorul Vasile Manta –, textul e tragic şi el îl cânta cu mare talent. Un mare artist! Şi când era plecat în America, a suferit cumplit de dor de ţară. Spunea: «Să treci prin lume fără dor/ Să duci o viaţă moartă/ Să te desparţi de ce iubeşti/ Şi în străinătate/ Să-ţi pară ziua cât un veac/ Şi noaptea o veşnicie». A fost un mare om, un mare artist.

Mi-am amintit cupletul care mi se pare cel mai periculos pe melodia «Roata Morii»: «Orice crimă se plăteşte/ Comuniştii întâi te ajută/ Şi apoi te execută»...

Şi pe urmă, cu un haz nebun, intră în anecdotica vremii şi povesteşte cum pe Beria îl pedepseşte pe Malenkov, dar apoi apare Hruşciov, care îl arde pe Malenkov şi apoi… şi tot aşa. Pe ruşi îi numeşte «sovieto-paraziţi», despre Guvern spune «slugi vândute ruşilor». Înfricoşător de vehement. Mulţumesc Jurnalului Naţional pentru căutarea-n amintire a acestor trubaduri, cântăreţi, muzicieni, lăutari uitaţi pe nedrept şi care fac parte din patrimoniul nostru sufletesc", a încheiat Vasile Manta.